Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, durata reprezintă intervalul de timp în care se petrece, desfășoară o acțiune. Drept urmare pornind de la definiția menționată, prin durata contractului individual de muncă se înțelege perioada de timp de la data încheierii contractului de muncă până la data desfacerii acestuia.

Codul muncii stabilește cadrul legal pentru două tipuri de contracte de muncă individuale, și anume:contract individual de muncă pe durată nedertimată și contract de muncă pe durată determinate.

De regulă, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată, însă, prin excepție poate fi încheiat şi pe o durată determinată, ce nu depăşeşte 5 ani. Temeiul legal al încheierii contractului individual de muncă pe durată determinată indicându-se în contract.

Notă. Contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată în lipsa unor temeiuri legale, constatată de Inspectoratul de Stat al Muncii, se consideră încheiat pe durată nedeterminată.

Conform art. 55 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinate:

a) pentru perioada îndeplinirii obligaţiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat;

b) pentru perioada îndeplinirii unor lucrări temporare cu o durată de pînă la 2 luni;

b¹) pentru perioada îndeplinirii unor lucrări sezoniere care, în virtutea condiţiilor climaterice, se pot desfăşura numai într-o perioadă anumită a anului;

c) cu persoanele detaşate la lucru peste hotarele Republicii Moldova;

c¹) cu cetățenii străini care se angajează în cîmpul muncii pe teritoriul Republicii Moldova;

d) pentru perioada stagierii şi instruirii profesionale a salariatului la o altă unitate;

e) cu persoane care îşi fac studiile la instituţiile de învăţămînt la cursurile de zi;

f) cu persoanele pensionate, conform legislaţiei în vigoare, pentru limită de vîrstă ori vechime în muncă;

g) cu colaboratorii ştiinţifici din instituţiile de cercetare-dezvoltare, cu cadrele didactice şi rectorii instituţiilor de învăţămînt superior, precum şi cu conducătorii instituţiilor de învăţămînt preşcolar, primar, secundar general, special complementar, artistic, sportiv, secundar profesional, mediu de specialitate, în baza rezultatelor concursului desfăşurat în conformitate cu legislaţia în vigoare;

h) la alegerea, pe o perioadă determinată a salariaţilor, în funcţii elective în autorităţile publice centrale şi locale, precum şi în organele sindicale, patronale, ale altor organizaţii necomerciale şi ale societăţilor comerciale;

i) cu conducătorii unităţilor, adjuncţii lor şi contabilii-şefi ai unităţilor;

k) pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări;

k¹) pentru perioada implementării unui proiect investiţional sau a unui program de asistenţă tehnică şi financiară;

k²) pentru efectuarea unor lucrări legate de majorarea volumului de producţie sau de servicii prestate, al căror caracter temporar (pînă la un an) poate fi argumentat de angajator;

k³) cu persoanele care se angajează la unităţile create pentru o perioada determinată;

l) cu lucrătorii de creaţie din artă şi cultură;

m) cu salariaţii asociaţiilor religioase; precum şi

n) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

Contractul individual de muncă pe durată determinată presupune o serie de caracteristici specifice comparativ cu cele ale contractului încheiat pe durată nedeterminată. O primă caracterisitică se referă la clauza privind perioada de probă, care trebuie să se regăsească expres în contractul individual de muncă, în caz contrar, se consideră că salariatul a fost angajat fără perioadă de probă. Astfel, salariaţii angajaţi în baza contractului individual de muncă pe durată determinate vor fi supuși unei perioade de probă care nu va depăși:

a) 15 zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;

b) 30 de zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

Important! Nu se admite tratamentul mai puţin favorabil al salariaţilor angajaţi pe o durată determinată în raport cu salariaţii permanenţi care prestează o muncă echivalentă la aceeaşi unitate.

O procedură specifică contractului pe perioadă determinată este și cea cu privire la încetarea contractului de muncă. Drept urmare, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii obligaţiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este suspendat sau care se află în concediul respectiv (art.55 lit.a)) încetează în ziua reîntoarcerii acestui salariat la lucru.

Legea de asemena menționează că dacă, la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată. Astfel, putem discuta despre transferarea contractului individual de muncă pe durată determinate în unul pe durată nedeterminată.

Contractul individual de muncă pe durată determinată poate înceta înainte de termen în cazuri ce nu depind de voinţa părţilor precum și la iniţiativa uneia dintre părţi (demisie/concediere).