Lucrările sezoniere sunt lucrările care, în virtutea condiţiilor climaterice şi a altor condiţii naturale, se efectuează într-o perioadă concretă a anului calendaristic, ce nu depăşeşte 6 luni.
Capitolul VII din Codul muncii reglementează în mod expres acest tip de muncă.
Conform Codului muncii, caracterul sezonier al muncii trebuie să fie specificat în contractul individual de muncă (art.55 lit.b)). La angajarea salariaţilor la lucrări sezoniere, termenul de probă nu poate fi mai mare de 2 săptămîni calendaristice.
Salariaţilor angajaţi la lucrări sezoniere, la încetarea contractului individual de muncă, li se plăteşte o indemnizaţie pentru zilele de concediu nefolosite.
Modul de calculare a indemnizaţiei de concediu se stabileşte de Guvern.
Salariatul angajat la lucrări sezoniere este obligat să prevină, în scris, angajatorul despre desfacerea contractului individual de muncă înainte de termen cu cel puţin 7 zile calendaristice înainte.
Angajatorul este obligat să-l preavizeze, sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării, pe salariatul angajat la lucrări sezoniere despre încetarea contractului individual de muncă în legătură cu expirarea termenului cu cel puţin 7 zile calendaristice înainte.
La desfacerea contractului individual de muncă cu salariatul angajat la lucrări sezoniere în legătură cu lichidarea unităţii, cu reducerea numărului sau a statelor de personal, salariatului i se plăteşte o indemnizaţie de eliberare din serviciu în mărimea salariului său mediu pe 2 săptămîni.