Pentru identificarea activităților și tranzacțiilor suspecte ce cad sub incidența Legii cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, entitățile raportoare urmează să aplice procedurile privind abordarea bazată pe risc a clienților și a tranzacțiilor.
În Monitorul Oficial din 1 iunie 2018 a fost publicată Metodologia privind identificarea activităților și tranzacțiilor suspecte de spălare a banilor și finanțare a terorismului.
Documentul prevede că entitatea raportoare va analiza activitatea clientului prin prisma unor categorii de riscuri:
1. riscul geografic – la stabilirea riscurilor asociate jurisdicțiilor și zonelor geografice, entitățile raportoare vor ține cont de zona/jurisdicția în care clientul sau beneficiarul efectiv este înregistrat, zona unde clientul sau beneficiarul efectiv activează și zona cu care clientul sau beneficiarul efectiv are relații de afaceri;
2. riscul de client – persoane reprezentate prin împuterniciți, persoane expuse politic, persoane ce efectuează tranzacții aparent lipsite de sens economic;
3. riscul de produs – expunerea unui produs economico-financiar riscului de spălarea de bani sau de finanțare a terorismului;
4. riscul de tranzacții – sensibilitatea unor operațiuni determinate de factori interni sau externi ori a unor operațiuni pentru care se folosește cu preponderență numerarul, a unor operațiuni repetate cu sume sub limita de raportare.
Pentru punerea în aplicare a abordării bazate pe risc a tranzacțiilor și clienților se recomandă entităților raportoare să efectueze evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în domeniul propriu de activitate. Politicile și procedurile interne ale acestora trebuie să determine modul în care entitatea raportoare gestionează și minimizează riscurile, în special riscul de imagine, operațional, legal, de concentrare și cel al tehnologiilor informaționale, precum și alte riscuri identificate în domeniul propriu de activitate.
La identificarea clientului și a tranzacțiilor, entitățile raportoare pot utiliza date statistice privind diferiți indicatori ce atestă anumite tendințe de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, inclusiv rata criminalității, în funcție de anumite caracteristici, rapoartele relevante, alte informații plasate pe paginile web ale autorităților cu funcții de supraveghere, ale autorităților publice și ale altor persoane juridice, ale surselor mass-media.
Sistemul autohton de raportare a activităților și tranzacțiilor suspecte de până la intrarea în vigoare a Legii este caracterizat de un număr foarte mare de tranzacții raportate în adresa Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. În majoritatea cazurilor, analiza financiară a acestor tranzacții nu poate justifica realitatea spălării banilor sau finanțării terorismului în conformitate cu abordarea bazată pe risc, ca rezultat al calității slabe a rapoartelor prezentate de către entitățile raportoare, se menționează în nota documentului.
În baza Metodologiei privind identificarea activităților și tranzacțiilor suspecte de spălare a banilor și finanțare a terorismului, Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor va elabora o serie de documente ce vor veni în ajutor entităților raportoare — Ghidul privind identificarea activităților sau tranzacțiilor suspecte de spălare a banilor, Ghidul privind procedura de raportare a activităților sau tranzacțiilor suspecte și Ghidul privind identificarea activităților și tranzacțiilor suspecte de finanțarea terorismului.
Potrivit Legii, entitățile raportoare sunt instituțiile financiare și cele care legitimează ori înregistrează dreptul de proprietate, unitățile de schimb valutar, participanții profesioniști la piața financiară nebancară, cazinourile și localurile de odihnă dotate cu aparate pentru jocuri de noroc, agenții imobiliarii, dealerii de metale prețioase, avocații, notarii, auditorii, contabilii independenți și alți liberi profesioniști, persoanele care acordă asistență investițională sau fiduciară, furnizorii de servicii poștale, societățile de plată și cele emitente de monedă electronică.
În categoria entităților raportoare intră și locatorii persoane fizice sau juridice care practică activitate de întreprinzător și transmit, în condițiile contractului de leasing, locatarilor, la solicitarea acestora, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune și de folosință asupra unui bun al cărui proprietar sunt, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului.
