Pe agenda ședinței Guvernului din 5 august 2026 este inclus proiectul Hotărârii privind aprobarea Regulamentului cu privire la garanția financiară pentru refacerea mediului la exploatarea resurselor minerale, elaborat de Ministerul Mediului.
Regulamentul este emis în temeiul art. 12 lit. s) și r) din Codul subsolului nr. 246/2024, în vigoare din 29 mai 2026, și transpune Decizia 2009/335/CE a Comisiei privind orientările tehnice pentru constituirea garanției financiare, aferente Directivei 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive. Actul se încadrează în acțiunea nr. 51 din Anexa A, Capitolul 27 „Mediu și schimbări climatice”, Clusterul 4 „Agenda verde și conectivitate sustenabilă” din Programul Național de Aderare pentru anii 2025-2029 (HG nr. 306/2025).
Nota de fundamentare invocă o problemă concretă: aproximativ 35% dintre beneficiarii subsolului nu respectă obligațiile legale privind recultivarea terenurilor – prin nerespectarea termenelor, abandonare a lucrărilor sau inactivitate prelungită, de la 2 până la 15 ani, inclusiv în situații de insolvabilitate sau lichidare. Regulamentul instituie mecanismul financiar care lipsea pentru a asigura executarea acestor lucrări.
Actul se aplică beneficiarilor subsolului și titularilor autorizației de folosință a subsolului care desfășoară activități de exploatare a resurselor minerale – aproximativ 160 de agenți economici, potrivit datelor la 01.01.2025 (496 zăcăminte incluse în balanța de stat pe tipuri de substanțe minerale utile, din care 192 exploatate).
Trei forme de constituire a garanției financiare
La alegerea beneficiarului subsolului, garanția se poate constitui sub una dintre următoarele forme:
- garanție bancară emisă de o instituție financiară licențiată;
- poliță de asigurare emisă de o societate de asigurare licențiată;
- cont contabil special (provizion) deținut de către beneficiarul subsolului.
Este important de reținut că, în cadrul consultărilor publice, s-a clarificat expres că „contul contabil special” nu înseamnă un cont bancar distinct, ci un instrument de evidență contabilă la nivelul entității. Nota de fundamentare face trimitere explicită la Ordinul MF nr. 118/2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate, respectiv la SNC „Imobilizări necorporale și corporale”, pct. 75-76 și 81-83, care reglementează constituirea provizionului pentru cheltuieli de lichidare și refacere.
Astfel, pentru cheltuielile de lichidare a excavațiilor miniere și refacere (recultivare) a sectorului atribuit, provizionul se poate constitui începând cu prima lună de extracție a substanțelor minerale utile. Suma provizionului se determină prin produsul volumului substanțelor minerale utile extrase și mărimea cheltuielilor de lichidare și refacere a terenului pe o unitate de volum estimat. Constituirea provizionului se contabilizează prin majorarea concomitentă a costurilor activităților de bază sau imobilizărilor corporale și a provizioanelor.
Devizul de cheltuieli – baza garanției
Valoarea garanției se stabilește pe baza unui deviz de cheltuieli elaborat de un specialist de devize atestat, în conformitate cu Codul Urbanismului și Construcțiilor nr. 434/2023 și HG nr. 743/2024. Devizul este parte integrantă a proiectului tehnologic și reflectă costurile aferente lucrărilor de închidere, ecologizare și monitorizare postînchidere. Formularul-anexă la Regulament structurează devizul pe patru capitole: (1) proiectare și asistență tehnică, (2) investiția de bază, (3) alte cheltuieli și (4) monitorizarea postînchidere. Valoarea se actualizează anual, în funcție de rata inflației și de prețurile curente de piață.
Contribuția de 0,25% – natura juridică și impactul financiar
Beneficiarii subsolului sunt obligați să achite anual 0,25% din valoarea garanției financiare într-un cont special trezorerial „Mijloace temporar intrate în posesia instituției”, deschis de Agenția de Mediu. Această contribuție nu se restituie și este utilizată exclusiv pentru finanțarea lucrărilor de refacere a mediului în cazul în care beneficiarul nu-și îndeplinește obligațiile.
Un aspect important pentru contabili: în urma consultărilor cu Ministerul Finanțelor, autorul proiectului precizează în tabelul de sinteză că această contribuție nu reprezintă un impozit, o taxă sau o altă obligație fiscală, ci o plată destinată administrării mecanismului de garanții financiare. Prin urmare, nu este necesară modificarea Codului fiscal. Rămâne însă în sarcina practicii de aplicare clarificarea regimului de deducere fiscală a contribuției și a provizionului.
Nota de fundamentare oferă și exemple concrete de calcul:
- pentru un zăcământ de calcar de 3 ha, cu deviz de 6 500 000 lei, contribuția de 0,25% este de cca 16 250 lei, achitată o singură dată pentru întreaga perioadă (recultivare după epuizarea zăcământului);
- pentru un zăcământ de calcar de 140 ha, cu deviz de 200 milioane lei, contribuția este de 500 000 lei, achitată tot o singură dată;
- pentru un sector anual de 1 ha nisip/nisip-prundiș, cu deviz de 1 000 000 lei, contribuția anuală este de cca 2 500 lei (recultivare etapizată).
Aproximativ 90 dintre cei 160 agenți economici execută anual lucrări de recultivare etapizat, contribuția cumulativă anuală acumulată în contul Agenției de Mediu fiind estimată la cca 225 000 lei anual.
Dovada constituirii garanției se prezintă Agenției de Mediu:
- de către titularul autorizației – înainte de eliberarea autorizației de folosință, iar actualizarea anuală se prezintă în ultima lună a anului de gestiune, înainte de coordonarea planului anual de dezvoltare a lucrărilor miniere;
- de către beneficiarul subsolului – anual, înainte de coordonarea planului anual.
Pentru titularii dreptului de folosință obținut înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului, se instituie obligația refacerii sau actualizării planului de refacere a mediului și coordonarea acestuia cu Agenția de Mediu în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare – termen extins față de proiectul inițial de 18 luni, ca urmare a consultărilor publice.
Neactualizarea, neconstituirea sau neprezentarea dovezii menținerii garanției, constatate în urma controlului efectuat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, atrage inițierea procedurii de suspendare a autorizației de folosință a subsolului, în condițiile art. 64 alin. (1) lit. k) din Codul subsolului nr. 246/2024 și ale Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
Hotărârea intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.