Potrivit prevederilor art. 129 pct. 6) din Codul fiscal, obligația fiscală reprezintă obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii stabilite în cotă procentuală, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă.
Adițional, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de art. 10 alin. (1) din Codul de executare, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.
Astfel, executarea silită a obligației fiscale înglobează acțiunile întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru perceperea forţată a restanţelor.
În conformitate cu prevederile art. 193 din Codul fiscal, condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:
- existenţa restanţei, ţinînd cont de prevederile art. 252 din Codul fiscal;
- neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite de Codul fiscal;
- necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. c) şi d);
- contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale sunt:
a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);
b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;
c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a) şi b);
d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la lit.a), b) şi c).
Important! Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prevederile legislaţiei naționale. Totodată, în conformitate cu art. 195 alin. (2) din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale calculate de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale se efectuează în comun cu Serviciul Fiscal de Stat, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar
Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, funcţionarul fiscal controlează locurile şi localurile în care contribuabilul păstrează numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.
La ridicarea mijloacelor bănești, în calitate de reprezentat al contribuabilului participă casierul (gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieşte. Aceştia sunt obligaţi să prezinte documentele necesare şi să asigure accesul liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.
Potrivit legislației fiscale, deschiderea, fără consimţământul reprezentantului debitorului sau în lipsa acestuia, a locurilor şi a localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi. Până la sosirea acestora, executorul judecătoresc sigilează locurile şi localurile.
Potrivit alin. (5) de la art. 198 faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi a localurilor fără consimţământul reprezentantului debitorului se consemnează într-un proces-verbal care se semnează de cei prezenţi. Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite debitorului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar ori se expediază recomandat debitorului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.
Forma şi modelul actului de ridicare a mijloacelor băneşti în numerar de la contribuabil sunt aprobate prin Ordinul IFPS nr. 143/2002.
Funcţionarul fiscal predă mijloacele băneşti ridicate instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) proxime, care este obligată să le primească şi să le transfere la bugetele respective pentru stingerea restanţelor. Valuta străină se predă instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) contra lei moldoveneşti la cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea ulterioară a leilor moldoveneşti la bugetele respective. Valuta străină care nu poate fi comercializată (de exemplu, valuta străină care nu este solicitată pe piaţa valutară internă) se păstrează la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) până la posibila comercializare.
Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei SFS pentru ca aceasta să le transmită instituţiei financiare în următoarea zi lucrătoare.
Notă. Codul fiscal stabilește expres dreptul contribuabilului de a contesta deciziile și acțiunile privind executarea silită a obligaţiei fiscale
Astfel, conform art. 273 alin. (1), decizia/hotărârea SFS şi acţiunile funcţionarilor fiscali privind executarea silită a obligaţiei fiscale pot fi contestate, în conformitate cu prevederile legașe, numai de persoanele care cad sub incidenţa executării silite. Iar potrivit alin. (2) din acelaşi articol, contestaţia împotriva deciziei/hotărârii SFS şi acţiunilor funcţionarilor fiscali privind executarea silită a obligaţiei fiscale în conformitate cu CF se depune în decursul a 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei sau săvârşirii acţiunilor contestate. Depunerea contestaţiei la SFS nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale în conformitate cu CF, cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate.