37.9k
Home  »  Noutăţi  »  Noutăţi ContabilȘef   »   Estimarea veniturilor prin metode indirecte, supusă sesizării privind excepția de neconstituționalitate

Estimarea veniturilor prin metode indirecte, supusă sesizării privind excepția de neconstituționalitate

09.08.2021235 views
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

Conform Monitorului Oficial din 6 august 2021, a fost publicată Decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 66g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 2264 și 264 din Codul fiscal nr. 111 din 15.07.2021.

Circumstanțele litigiului principal

Printr-o decizie din 10 aprilie 2018, inspectorii fiscali din cadrul Serviciului Fiscal de Stat au inițiat un control fiscal cameral repetat prin metoda verificării tematice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil, privind corectitudinea calculării, declarării și achitării impozitului pe venit de către dna Angela Sănduța, contribuabil, persoană fizică, pentru perioadele fiscale 2012-2016.

Prin Decizia nr. 318/1504 din 27 iulie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a decis încasarea de la Angela Sănduța la bugetul de stat a impozitului pe venit pentru perioadele anilor 2015-2016, a majorărilor de întârziere și a amenzii.

Prin Decizia nr. 327 din 20 septembrie 2018, Serviciul Fiscal de Stat nu a dat curs cererii prealabile depuse de dna Angela Sănduța.

Pe 24 octombrie 2018, dna Angela Sănduța a contestat în instanța de judecată Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 318/1504 din 27 iulie 2018.

În ședința de judecată, dl avocat Andrian Paladi a ridicat, în interesele dnei Angela Sănduța, excepția de neconstituționalitate a textului „începând cu 1 ianuarie 2012” din articolul 2264 și a textului „cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2)” din alin. (1) și alin. (2) din articolul 264 din Codul fiscal.

Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile contestate din articolul 2264 din Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor constituționale ale articolelor 22, care se referă la neretroactivitatea legii, și 23, care stabilește exigențele calității legii.

Autorul excepției menționează că textul contestat a fost introdus prin Legea nr. 281 din 7 decembrie 2012 și a intrat în vigoare pe 27 decembrie 2012, însă produce efecte începând cu 1 ianuarie 2012, generând astfel obligații fiscale și eventuale sancțiuni pentru o perioadă care nu ar trebui supusă controlului fiscal. Autorul consideră că instituirea unor reglementări legale care impun un anumit comportament, precum și anumite sancțiuni pentru neîndeplinirea acelui comportament trebuie considerată o lege defavorabilă și care înrăutățește situația destinatarului acelei norme.

Autorul notează că articolul 264 din Codul fiscal nu corespunde cu criteriile clarității, menționând că nu este clar care autoritate stabilește circumstanțele de extindere a termenului de prescripție, care este procedura, în baza căror probe se extinde cu titlu de excepție termenul de prescripție și care este actul care stabilește circumstanțele excepționale și posibilitatea de contestare a acestuia în fața unei instanțe de judecată.

Prin urmare, autorul excepției de neconstituționalitate pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 22, 23 și 54 din Constituție.

Aprecierea Curții

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva acelorași critici formulate de același autor în alte excepții de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 133 din 5 decembrie 2019; DCC nr. 136 din 9 decembrie 2019).

Astfel, în Decizia de inadmisibilitate nr. 136 din 9 decembrie 2019, Curtea a reținut că, potrivit articolului 121 din Codul fiscal, prin perioada fiscală privind impozitul pe venit se înțelege anul calendaristic la încheierea căruia se stabilește venitul impozabil. Prin urmare, atât timp cât perioada fiscală stabilită pentru metodele indirecte de estimare constituie întregul an calendaristic, nu poate fi afectat principiul neretroactivității. În același timp, Curtea a observat că articolul 2264 a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 [în vigoare de la 13 ianuarie 2012] în următoarea formulă: „Obiecte ale estimării prin metode indirecte sunt orice venituri obținute începând cu 1 ianuarie 2012 de persoana fizică din sursele de venit impozabil [...]”. În dispoziția citată se regăsește textul contestat „începând cu 1 ianuarie 2012” și este evident că obligația contribuabilului persoană fizică de a estima veniturile prin metode indirecte a existat la începutul anului 2012. Curtea a reținut că textul contestat „începând cu 1 ianuarie 2012” din articolul 2264 din Codul fiscal, care își are originea în Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 [în vigoare de la 13 ianuarie 2012], a fost menținut și ulterior prin Legea nr.281 din 7 decembrie 2012 pentru modificarea și completarea Codului fiscal (a se vedea § 23-26 din Decizia citată).

Astfel, de vreme ce nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele enunțate în Decizia de inadmisibilitate nr. 136 din 9 decembrie 2019 sunt valabile și în prezenta cauză.

Cu privire la contestarea articolului 264 din Codul fiscal, Curtea observă că autorul excepției a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 23 și 54 din Constituție. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr. 13 din 2 februarie 2021, § 20).

Curtea observă că, în acest capăt al sesizării, autorul nu a argumentat incidența vreunui drept fundamental. Critica lui s-a bazat doar pe neclaritatea textelor infraconstituționale contestate. Din acest motiv, Curtea nu va efectua o analiză a calității prevederilor contestate prin prisma articolului 23 din Constituție.

De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituție, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Astfel, autorul sesizării trebuia să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea HCC nr. 11 din 25 martie 2021, § 27).

Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „începând cu 1 ianuarie 2012” din articolul 2264 și a textului „cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2)” din alin. (1) și alin. (2) din articolul 264 din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, ridicată de către dl avocat Andrian Paladi, în interesele dnei Angela Sănduța, în dosarul nr. 3-2160/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Conform Monitorului Oficial din 6 august 2021, a fost publicată Decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 66g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 2264 și 264 din Codul fiscal nr. 111 din 15.07.2021.

Circumstanțele litigiului principal

Printr-o decizie din 10 aprilie 2018, inspectorii fiscali din cadrul Serviciului Fiscal de Stat au inițiat un control fiscal cameral repetat prin metoda verificării tematice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil, privind corectitudinea calculării, declarării și achitării impozitului pe venit de către dna Angela Sănduța, contribuabil, persoană fizică, pentru perioadele fiscale 2012-2016.

Prin Decizia nr. 318/1504 din 27 iulie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a decis încasarea de la Angela Sănduța la bugetul de stat a impozitului pe venit pentru perioadele anilor 2015-2016, a majorărilor de întârziere și a amenzii.

Prin Decizia nr. 327 din 20 septembrie 2018, Serviciul Fiscal de Stat nu a dat curs cererii prealabile depuse de dna Angela Sănduța.

Pe 24 octombrie 2018, dna Angela Sănduța a contestat în instanța de judecată Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 318/1504 din 27 iulie 2018.

În ședința de judecată, dl avocat Andrian Paladi a ridicat, în interesele dnei Angela Sănduța, excepția de neconstituționalitate a textului „începând cu 1 ianuarie 2012” din articolul 2264 și a textului „cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2)” din alin. (1) și alin. (2) din articolul 264 din Codul fiscal.

Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile contestate din articolul 2264 din Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor constituționale ale articolelor 22, care se referă la neretroactivitatea legii, și 23, care stabilește exigențele calității legii.

Autorul excepției menționează că textul contestat a fost introdus prin Legea nr. 281 din 7 decembrie 2012 și a intrat în vigoare pe 27 decembrie 2012, însă produce efecte începând cu 1 ianuarie 2012, generând astfel obligații fiscale și eventuale sancțiuni pentru o perioadă care nu ar trebui supusă controlului fiscal. Autorul consideră că instituirea unor reglementări legale care impun un anumit comportament, precum și anumite sancțiuni pentru neîndeplinirea acelui comportament trebuie considerată o lege defavorabilă și care înrăutățește situația destinatarului acelei norme.

Autorul notează că articolul 264 din Codul fiscal nu corespunde cu criteriile clarității, menționând că nu este clar care autoritate stabilește circumstanțele de extindere a termenului de prescripție, care este procedura, în baza căror probe se extinde cu titlu de excepție termenul de prescripție și care este actul care stabilește circumstanțele excepționale și posibilitatea de contestare a acestuia în fața unei instanțe de judecată.

Prin urmare, autorul excepției de neconstituționalitate pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 22, 23 și 54 din Constituție.

Aprecierea Curții

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva acelorași critici formulate de același autor în alte excepții de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 133 din 5 decembrie 2019; DCC nr. 136 din 9 decembrie 2019).

Astfel, în Decizia de inadmisibilitate nr. 136 din 9 decembrie 2019, Curtea a reținut că, potrivit articolului 121 din Codul fiscal, prin perioada fiscală privind impozitul pe venit se înțelege anul calendaristic la încheierea căruia se stabilește venitul impozabil. Prin urmare, atât timp cât perioada fiscală stabilită pentru metodele indirecte de estimare constituie întregul an calendaristic, nu poate fi afectat principiul neretroactivității. În același timp, Curtea a observat că articolul 2264 a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 [în vigoare de la 13 ianuarie 2012] în următoarea formulă: „Obiecte ale estimării prin metode indirecte sunt orice venituri obținute începând cu 1 ianuarie 2012 de persoana fizică din sursele de venit impozabil [...]”. În dispoziția citată se regăsește textul contestat „începând cu 1 ianuarie 2012” și este evident că obligația contribuabilului persoană fizică de a estima veniturile prin metode indirecte a existat la începutul anului 2012. Curtea a reținut că textul contestat „începând cu 1 ianuarie 2012” din articolul 2264 din Codul fiscal, care își are originea în Legea nr. 267 din 23 decembrie 2011 [în vigoare de la 13 ianuarie 2012], a fost menținut și ulterior prin Legea nr.281 din 7 decembrie 2012 pentru modificarea și completarea Codului fiscal (a se vedea § 23-26 din Decizia citată).

Astfel, de vreme ce nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele enunțate în Decizia de inadmisibilitate nr. 136 din 9 decembrie 2019 sunt valabile și în prezenta cauză.

Cu privire la contestarea articolului 264 din Codul fiscal, Curtea observă că autorul excepției a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 23 și 54 din Constituție. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr. 13 din 2 februarie 2021, § 20).

Curtea observă că, în acest capăt al sesizării, autorul nu a argumentat incidența vreunui drept fundamental. Critica lui s-a bazat doar pe neclaritatea textelor infraconstituționale contestate. Din acest motiv, Curtea nu va efectua o analiză a calității prevederilor contestate prin prisma articolului 23 din Constituție.

De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituție, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Astfel, autorul sesizării trebuia să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea HCC nr. 11 din 25 martie 2021, § 27).

Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „începând cu 1 ianuarie 2012” din articolul 2264 și a textului „cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2)” din alin. (1) și alin. (2) din articolul 264 din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, ridicată de către dl avocat Andrian Paladi, în interesele dnei Angela Sănduța, în dosarul nr. 3-2160/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Comentarii

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...