În Monitorul Oficial din 20 noiembrie curent a fost publicată Decizia nr.155 din 30 octombrie 2025 de inadmisibilitate a sesizării nr. 156g/2025 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii* (desfacerea contractului individual de muncă pentru încălcarea repetată a obligațiilor de muncă).
Circumstanțele litigiului principal
Persoana X a deținut funcția de conducere într-o entitate publică. Prin mai multe ordine emise la data de 22 aprilie 2024, angajatorul a aplicat sancțiuni disciplinare și a dispus concedierea persoanei respective.
La 21 iunie 2024 a fost depusă o cerere de chemare în judecată împotriva angajatorului, având ca obiect anularea ordinelor de sancționare și concediere, restabilirea în funcția deținută anterior și repararea prejudiciului moral.
În cadrul examinării cauzei, reprezentantul angajatorului a ridicat excepția de neconstituționalitate a sintagmei „obligațiilor de muncă” și a cuvântului „anterior” din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.
Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că, pe baza prevederilor contestate, angajatorul nu poate stabili dacă este în drept să aplice sancțiuni disciplinare pentru încălcarea regulilor de disciplină prevăzute de actele interne sau doar pentru încălcarea obligațiilor de muncă. Totodată, nu este clar cum urmează să fie stabilit caracterul repetat al abaterii, dacă abaterile disciplinare urmează să fie similare sau distincte și ce succesiune urmează să fie asigurată între săvârșirea abaterilor și sancționarea acestora.
Autorul consideră că neclaritatea legii poate determina intentarea unor litigii și încasarea unor sume din contul angajatorilor, fapt care le-ar putea afecta dreptul de proprietate.
Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9, 16, 23, 43 alin. (1), 46, 54 și 126 din Constituție.
Aprecierea Curții
Curtea Constituțională a examinat admisibilitatea unei sesizări privind excepția de neconstituționalitate referitoare la sintagma „obligațiilor de muncă” și la cuvântul „anterior” din articolul 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. Excepția a fost ridicată într-un litigiu având ca obiect contestarea unui ordin de concediere dispus în temeiul acestor prevederi.
Curtea reiterează că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor – în speță al unor prevederi din Codul muncii – intră în competența sa. De asemenea, sesizarea a fost formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
Pentru a declara admisibilă excepția, Curtea verifică existența unei ingerințe într-un drept fundamental. Autorul sesizării a invocat încălcarea mai multor prevederi constituționale: articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9, 16, 23, 43, 46, 54 și 126 din Constituție.
Curtea a reiterat poziția constantă din jurisprudență potrivit căreia normele cu caracter general – precum articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8 și 9 – pot fundamenta o critică de neconstituționalitate doar în corelație cu o prevedere constituțională concretă privind un drept fundamental pretins lezat.
În ceea ce privește articolele 16, 23 și 54 din Constituție, Curtea a subliniat că acestea nu pot fi invocate de sine stătător, fiind necesară demonstrarea unei ingerințe reale într-un drept fundamental.
Articolul 43 din Constituție garantează dreptul la muncă exclusiv persoanelor fizice. În speță, autorul excepției este o persoană juridică, în calitate de angajator în litigiul pendinte. Curtea a reținut că o persoană juridică nu poate fi titularul dreptului la muncă și nu poate pretinde existența unei ingerințe în acest drept.
Autorul excepției a raportat critica și la dispozițiile articolului 46 din Constituție privind dreptul de proprietate. Curtea a constatat că argumentele prezentate reflectă, în esență, o problemă de interpretare și aplicare a normelor de drept al muncii – inclusiv a sintagmei „obligațiilor de muncă” și a termenului „anterior”. Astfel de chestiuni intră în competența instanțelor de judecată, nu a Curții Constituționale.
Curtea a observat că autorul sesizării nu a prezentat argumente care să justifice o pretinsă contrarietate între prevederile contestate și articolul 126 din Constituție. Simplul fapt al enumerării unor articole constituționale nu echivalează cu o critică veritabilă de neconstituționalitate.
În lipsa unor argumente care să demonstreze incidența unui drept fundamental, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate. Prin urmare, sesizarea a fost declarată inadmisibilă și nu poate fi examinată în fond.
Decizia a intrat în vigoare la data adoptării.
Articolul 86. Concedierea
(1) Concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive:
g) încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar;