Urmărirea unui proiect de lege pe parcursul consultărilor publice arată nu doar ce se propune, ci și ce apare și dispare între versiuni. Un astfel de caz îl reprezintă noțiunea de "fond anual de retribuire a muncii". În prima versiune a proiectului de simplificare a legislației fiscale, supusă consultării publice, se propunea completarea articolului 12 din Codul fiscal cu un punct nou, care definea acest indicator. În proiectul pus la consultarea publică repetată, noțiunea a fost eliminată. Considerăm că retragerea ei este o scăpare care merită corectată - dar corectată corect.
Ce prevedea prima versiune
În prima versiune, articolul 12 se completa cu punctul 17) cu următorul cuprins: "17) fond anual de retribuire a muncii - cuantumul salariilor efectiv achitate salariaților pe parcursul perioadei fiscale respective." În proiectul final, această completare a fost exclusă.
De ce este necesară această noțiune
Noțiunea nu este una decorativă. Ea este necesară pentru aplicarea și calcularea corectă a limitelor stabilite în articolul 24 din Codul fiscal, unde o serie de cheltuieli sunt deductibile doar în limita unei anumite ponderi din fondul de retribuire a muncii. Fără o definiție legală a bazei de calcul, contribuabilul și autoritatea fiscală pot ajunge la valori diferite ale aceleiași limite, ceea ce transformă un calcul aparent simplu într-o sursă de litigiu.
Problema de fond este că, în prezent, Codul fiscal nu conține o definiție a "fondului de retribuire a muncii". În lipsa unei definiții exprese, indicatorul poate fi interpretat diferit de la un contribuabil la altul și, mai ales, diferit față de poziția inspectorului la un control fiscal. De aceea, introducerea unei definiții în Codul fiscal este binevenită.
Poziția contabilsef.md: da reintroducerii, dar cu o definiție mai bună
Susținem reintroducerea noțiunii în Codul fiscal. Atragem însă atenția că formularea din prima versiune - "cuantumul salariilor efectiv achitate salariaților pe parcursul perioadei fiscale" - nu rezolvă, de fapt, problema determinării indicatorului și poate fi în continuare interpretată în mai multe feluri, generând aceleași probleme la controale.
Sintagma "efectiv achitate" leagă indicatorul de plata efectivă a salariilor, ceea ce intră în tensiune cu contabilitatea de angajamente și ridică întrebări practice imediate: ce elemente de plată intră în fond (doar salariul de bază sau și primele, ajutoarele, indemnizațiile, contribuțiile?), cum se tratează provizioanele constituite dar neutilizate. O definiție care lasă deschise aceste întrebări nu aduce claritatea urmărită.
Întrebările care rămân fără răspuns
Pentru a ilustra de ce o simplă trimitere la "salariile efectiv achitate" nu este suficientă, redăm mai jos întrebările concrete pe care le-am semnalat și la care o definiție bine construită ar trebui să răspundă fără echivoc.
Prima întrebare: care dintre cheltuielile de mai jos se includ în fondul de retribuire a muncii?
1) Salariul de bază calculat;
2) Premii, sporuri, adaosuri și alte plăți de stimulare acordate salariaților;
3) Ajutoarele materiale;
4) Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă;
5) Indemnizațiile pentru concedii anuale;
6) Compensația pentru zilele de concediu nefolosite (calculată la demisie);
7) Indemnizațiile de eliberare din serviciu (art. 186 din Codul muncii);
8) Indemnizația de neconcurență (art. 531 din Codul muncii);
9) Compensațiile salariaților care îmbină munca cu studiile;
10) Alte compensații prevăzute de Codul muncii;
11) Indemnizația pentru suspendarea procesului educațional în regim cu prezența fizică (art. 781 din Codul muncii);
12) Indemnizația pentru șomaj tehnic (art. 781 din Codul muncii);
13) Contribuțiile de asigurări sociale obligatorii de stat calculate din salarii și alte recompense.
A doua întrebare: se include în mărimea fondului de retribuire a muncii valoarea provizioanelor pentru beneficiile angajaților neutilizată pe parcursul perioadei fiscale?
Recomandăm ca, în cadrul consultării publice, noțiunea de fond anual de retribuire a muncii să fie reintrodusă în articolul 12 din Codul fiscal, însă printr-o definiție care să enumere explicit componentele incluse și excluse și să clarifice tratamentul provizioanelor și raportul dintre sumele calculate și cele efectiv achitate. Doar astfel indicatorul devine aplicabil uniform și limitele din articolul 24 pot fi calculate fără risc de interpretare la controale. Fiind vorba despre un proiect aflat în consultare publică până la 21 august 2026, acesta este momentul potrivit pentru a transmite Ministerului Finanțelor atât solicitarea de reintroducere, cât și propunerile de îmbunătățire a definiției.