La Curtea Constituțională a fost depusă o sesizare privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 86 alin. (1) lit. f) din Codul muncii al Republicii Moldova. La originea cauzei sa aflat excepția de neconstituționalitate a textului „a contabilului-șef” din articolul 86 alin. (1) lit. f) din Codul muncii al Republicii Moldova. Conform acestui articol este stabilit că concedierea – desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată – se admite în cazul schimbării proprietarului unității (în privința conducătorului unității, a adjuncților săi, a contabilului-șef).

Totodată art. 185 din Codul Muncii prevede că în caz de schimbare a proprietarului unității, noul proprietar, într-un termen de cel mult 3 luni din ziua apariției dreptului de proprietate, în temeiul art.86 alin.(1) lit. f), este în drept să desfacă contractele individuale de muncă încheiate cu conducătorul unității, cu adjuncții acestuia, cu contabilul-șef. Noul proprietar acordă persoanelor concediate câte o compensație suplimentară dacă acest lucru este prevăzut de contractul individual de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul sesizării susține că, prin stabilirea dreptului angajatorului de a concedia din proprie inițiativă contabilul-șef din motivul schimbării proprietarului unității, dispozițiile contestate instituie un regim discriminatoriu între salariații contabili-șefi și alte categorii de salariați, precum și limitează în mod nejustificat dreptul la muncă. Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 16, 43 și 54 din Constituție.

Curtea Constituțională a reținut că libertatea alegerii locului de muncă nu poate fi una absolută și nelimitată. Legislația muncii condiționează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiții. De asemenea, ea stabilește situațiile de încetare a raporturilor de muncă (HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, §53). În speță, Curtea observă că, din cauza naturii muncii sale, statutul juridic al contabilului-șef se deosebește în mod semnificativ de statutul altor salariați. Potrivit articolului 19 alin. (12) din Legea contabilității, documentele de casă, bancare și de decontare, datoriile financiare, comerciale și calculate pot fi semnate inclusiv de contabilul-șef. Așadar, stabilirea de către legislator a unui motiv suplimentar pentru concedierea contabililor-șefi [schimbarea proprietarului unității] rezultă din specificul muncii și responsabilitatea lor, precum și din relația de încredere care trebuie să existe între angajator și acești angajați, motive pentru care nu poate fi percepută ca o diferențiere nejustificată între diferite categorii de salariați.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat în jurisprudența sa că discriminarea constă în tratarea de o manieră diferită și fără o justificare obiectivă și rezonabilă a persoanelor aflate în situații comparabile. De asemenea, Curtea Europeană a reiterat faptul că pentru a se pune problema discriminării trebuie să existe un tratament diferențiat al persoanelor care se află în situații analoage sau relativ similare.

Mai mult, Curtea menționează că, deși autorul sesizării a invocat existența unui tratament diferențiat, el nu a demonstrat că contabilii-șefi s-ar afla într-o situație similară sau relativ asemănătoare cu alți salariați. Din acest motiv, tratamentul diferențiat al contabililor-șefi nu constituie o discriminare. Suplimentar, Curtea observă că, în conformitate cu articolul 185 alin. (2) din Codul muncii, noul proprietar acordă persoanelor concediate, implicit contabilului-șef, o compensație suplimentară dacă acest lucru este prevăzut de contractul individual de muncă.

Având în vedere cele menționate, Curtea a decis că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Această decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data 29.03.2018 și a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din data de 01.06.2018.