Rezervele internaționale (activele oficiale de rezervă) sunt activele externe, care sunt controlate de către autoritatea monetară a unei ţări (Banca Națională în cazul Republicii Moldova) și liber disponibile acestora pentru acoperirea necesităţilor de finanţare a balanţei de plăţi, onorarea angajamentelor externe, intervenții valutare în scopul atenuării fluctuațiilor excesive ale cursului de schimb oficial și cu alte scopuri conexe, cum ar fi menținerea încrederii în moneda națională și în economie.
Pentru ce se folosesc rezervele internaționale
Rezervele internaționale sunt necesare pentru realizarea a cel puțin trei scopuri importante pentru țară: gestionarea crizelor financiare, primirea și rambursarea creditelor externe și atragerea investițiilor.
Rezervele internaționale pot fi considerate un fond de asigurare sau o plasă de siguranță care permite protejarea economiei de șocurile externe. De exemplu, în cazul creșterii spontane a prețurilor pe piețele externe la produsele pe care le importăm (ex: creșterea rapidă a prețului gazelor naturale sau al carburanților), poate surveni necesitatea de a achita rapid sume mari în valută. Piața nu întotdeauna poate acoperi această nevoiecu valuta disponibilă în acel moment, ceea ce poate conduce la o depreciere bruscă a monedei naționale. Pentru a nu admite astfel de fluctuații puternice, banca centrală poate interveni pe piața valutară, vânzând din rezervele sale suma necesară de valută și astfel evitând salturile prea mari ale cursului de schimb oficial.
O altă utilizare a rezervelor internaționale este deservirea datoriei publice externe. Statul își colectează veniturile în lei (din impozite și taxe), însă trebuie să ramburseze împrumuturile externe în valută. Prin urmare, atunci când Ministerul Finanțelor rambursează un împrumut extern sau plătește dobânzi la acest împrumut, plățile se efectuează din contul rezervelor internaționale. Astfel, rezervele fac posibilă plata datoriilor externe. În absența ipotetică a acestora, neîndeplinirea obligațiilor financiare de către stat ar conduce la deteriorarea ratingului țării și la imposibilitatea de a mai obține finanțarea externă pentru acoperirea cheltuielilor bugetare.
Care sunt principiile de gestionare a rezervelor internaționale
O caracteristică importantă a rezervelor internaționale este siguranța, ceea ce presupune că rezervele sunt păstrate doar în instituții financiare de încredere și în instrumente cu risc scăzut, emise de instituții cu o reputație foarte bună. O altă trăsătură caracteristică a rezervelor internaționale este disponibilitatea lor imediată sau, cu alte cuvinte, gradul înalt de lichiditate. Lichiditatea reprezintă capacitatea activelor de a fi convertite în bani rapid și la un preț acceptabil. Pentru a asigura această trăsătură a rezervelor, investițiile se efectuează în active internaționale foarte lichide, cum ar fi valutele liber convertibile (în numerar sau în cont), titlurile de valoare în aceste valute și aurul monetar.
Unde se păstrează rezervele internaționale
Unul dintre cele mai importante principii în administrarea rezervelor, ca și a tuturor investițiilor, este diversificarea. De aceea, BNM își păstrează rezervele internaționale nu într-o singură țară sau bancă, ci diversifică portofoliul, limitând expunerea la risc. Lingourile de aur incluse în rezervele internaționale se păstrează în țară, iar rezervele sub formă de titluri de valoare sau bani în cont se păstrează în străinătate. Rezervele internaționale păstrate în afara țării sunt depozitate în conturile băncilor centrale ale altor țări, ale organizațiilor financiare internaționale sau ale marilor bănci comerciale din străinătate și, de asemenea, sunt investite în titluri de valoare străine.
Din ce surse se formează rezervele internaționale
Activele de rezervă se completează din mai multe surse:
- Cumpărarea de valută pe piața interbancară locală prin intervenții valutare realizate de BNM;
- Împrumuturile și granturile externe: fondurile obținute de administrația publică de la creditorii străini, care pentru a putea fi utilizate, este necesar să fie convertite în moneda națională. Astfel, banca centrală eliberează administrației publice moneda națională în schimbul valutei împrumutate, care rămâne în rezerve;
- Alte surse: i) dobânzi, comisioane și alte venituri în valută rezultate din operațiuni specifice de administrare a rezervelor; ii)completarea de către băncile licențiate a conturilor rezervelor obligatorii în valută în cazul majorării mijloacelor atrase supuse rezervării în valută și/sau a normei rezervelor obligatorii în valută.