Conform Legii contabilităţii și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 contabilitatea și raportarea financiară se bazează pe următoarele principii generale:
a) continuitatea activităţii – presupune că entitatea își va continua în mod normal funcţionarea pe o perioadă de cel puţin 12 luni din data raportării, fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea;
b) contabilitatea de angajamente – prevede recunoaşterea elementelor contabile pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau al compensării sub altă formă;
c) permanenţa metodelor – constă în aplicarea politicilor contabile în mod consecvent de la o perioadă de gestiune la următoarea;
d) prudența – prevede neadmiterea supraevaluării activelor și a veniturilor și/sau a subevaluării datoriilor și a cheltuielilor;
e) intangibilitatea – presupune că totalul bilanțului la începutul perioadei de gestiune curente trebuie să corespundă cu totalul bilanțului la sfîrșitul perioadei de gestiune precedente;
f) separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
g) necompensarea – prevede contabilizarea și prezentarea distinctă în situaţiile financiare a activelor şi datoriilor, a veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi datoriilor sau a veniturilor şi cheltuielilor nu se admite, cu exceptia cazurilor prevăzute de prezenta lege și de standardele de contabilitate;
h) prioritatea conţinutului asupra formei – presupune că informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte mai curînd esenţa și conținutul faptelor economice, decît forma juridică a acestora;
i) evaluarea la cost de intrare – prevede că elementele contabile prezentate în situațiile financiare sînt evaluate la cost de achiziție sau la cost de producție, cu excepția cazurilor prevăzute de standardele de contabilitate;
j) importanța relativă – prevede că nu este necesară îndeplinirea cerințelor privind recunoașterea și evaluarea elementelor contabile, privind prezentarea, publicarea și consolidarea informațiilor aferente acestora atunci cînd efectele îndeplinirii cerințelor respective sînt nesemnificative.