În Monitorul Oficial din data de 9 februarie 2024 a fost publicat Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 9 din 26 ianuarie 2024 cu privire la aprobarea regulilor de implementare a prețurilor de transfer, prin care a fost aprobat Regulamentul privind prețurile de transfer.
Conform prevederilor pct. 14 din Regulament, la stabilirea formării prețului de transfer conform principiului lungimii brațului pentru tranzacțiile desfășurate între persoane afiliate sunt utilizate: metoda comparării prețurilor, metoda prețului de revânzare, metoda cost plus, metoda marjei tranzacționale nete, metoda împărțirii profitului și orice altă metodă recunoscută în Liniile directoare OCDE privind prețurile de transfer.
Metoda comparării prețurilor presupune compararea prețului aplicat în tranzacția controlată cu prețurile applicate în tranzacții necontrolate de persoane independente, atunci când sunt vândute bunuri, lucrări și/sau servicii comparabile.
Metoda prețului de revânzare se aplicăpentru stabilirea prețului aplicat în tranzacții controlate prin stabilirea prețului care este revândut unei persoane independente un bun, serviciu care a fost achiziționat dela o persoană afiliată. Ulterior, prețul de revânzare se deminuează cu marja prețului de revânzare care este constituit din cheltuielile/consturile suportate la revânzare și marja brută de profit corespunzător.
Metoda cost plus se aplică pentru stabilirea prețului aplicat în tranzacții controlate, unde prețul este format din costurile sau cheltuielile de producere, creare a bunului și/sau prestarea serviciului cu adăugarea marjei brută de profit.
Metoda cost plus are ca punct de plecare costurile sau cheltuielile de producere, creare a bunului și/sau prestarea serviciului suportate de o persoană afiliată care sunt livrate către o altă persoană afiliată. La aceste costuri se adaugă o marja de profit brut, în dependență de funcțiile îndeplinite, riscurile asumate, activele utilizate și condițiile pieței.
Metoda marjei tranzacționale nete reprezintă compararea indicatorilor economico-financiari de profitabilitate ai persoanei afiliate obținute în tranzacțiile cu persoane independente sau indicatorii economico-fianciari de profitabilitate obținute de persoane independente în tranzacții necontrolate.
Metoda împărțirii profitului reprezintă compararea profitului obținut de persoanele afiliate implicate în una sau mai multe tranzacții și împărțit între aceștia, cu profitul care ar fi fost obținut și împărțit de către persoane independente. Împărțirea profitului trebuie să se realizeze printr-o estimare a veniturilor realizate și a costurilor suportate în urma uneia sau mai multor tranzacții de către fiecare persoană, în dependență de funcțiile îndeplinite, riscurile asumate, activele utilizate și condițiile pieței.
În conformitate cu art. 22620 alin. (5) din Codul fiscal la stabilirea celei mai adecvate metode vor utilizate următoarele criterii:
a) metoda este stabilită în funcție de conținutul tranzacției controlate, precum și în baza rezultatelor analizei funcționale a tranzacției controlate, inclusiv ținând cont de funcțiile îndeplinite, activele utilizate și riscurile suportate;
b) metoda este stabilită în baza informațiilor din surse veridice, inclusiv a informațiilor aferente tranzacțiilor între persoane independente;
c) metoda este stabilită ținând cont de documentele prezentate de către contribuabil;
d) metoda este stabilită în funcție de gradul de comparabilitate dintre tranzacțiile controlate și tranzacțiile între persoane independente;
e) metoda este stabilită în funcție de circumstanțele individuale ale cazului.