1.(29.2.1.17)
Se va considera drept facilitate impozabilă acordată de angajator compensarea cheltuielilor pentru închirierea unui automobil de către salariatul entității care a fost delegat în interes de serviciu?
Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din RM, aprobat prin HG nr. 10 din 05.01.2010, reglementează particularitățile delegării și compensarea cheltuielilor pentru deplasarea în interes de serviciu a salariaților încadrați în statele lor de personal sau a persoanelor care practică activități de voluntariat în conformitate cu Legea voluntariatului nr.121 din 18.07.2010, pe teritoriul republicii şi peste hotarele ei.
Conform pct. 1 din Regulamentul menționat, noțiunea de diurnă reprezintă indemnizație zilnică, în monedă națională sau în valută străină, acordată în scopul compensării cheltuielilor suportate suplimentar de salariat în timpul delegării, pentru hrană, diferite servicii, inclusiv costul transportului pe teritoriul localității în care a fost delegat şi alte cheltuieli.
De asemenea, conform pct. 22 din Regulamentul menționat, normele diurnelor sunt diferențiate pe categorii, ținând cont de posturile deţinute de salariații delegați, de scopul şi caracterul misiunii, conform anexei nr.1 la Regulament. Cuantumul diurnelor pentru fiecare zi de aflare în deplasare a salariatului sunt prevăzute în anexa nr.2 la Regulament.
Prin urmare, cheltuielile ce ţin de utilizarea transportului pe teritoriul localității sunt compensate prin achitarea diurnei. Particularitățile specifice aferente modului de compensare a cheltuielilor de transport sunt prevăzute la pct. 15-18 din Regulamentul menționat.
Totodată, potrivit prevederile art. 20 lit.d) din Codul fiscal, drept surse de venit neimpozabile reprezintă compensarea cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu, în limitele stabilite de actele normative şi în modul stabilit de Guvern.
De asemenea, potrivit art. 19 din Codul fiscal, plățile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor personale, se constată ca facilitate impozabilă acordată de angajator în favoarea salariatului, cu excepția plăților aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern.
Astfel, compensarea sumelor aferente cheltuielilor suportate pentru închirierea autoturismului se vor constata drept recompense şi facilități impozabile acordate de către angajator, potrivit prevederilor art. 19 lit.a) din Codul fiscal, și urmează a fi supuse impozitării în modul general stabilit, la cota prevăzută la art. 15 lit. a) din Codul fiscal.
2.(29.2.1.16)
Constituie oare sursă de venit impozabilă compensarea cheltuielilor pentru hrană, cazare și transportare suportate de persoana fizică care activează în baza unui de contract de prestări servicii (fără a avea statut de angajat) și este delegată de către beneficiar peste hotarele Republicii Moldova?
Potrivit pct. 2 din Regulamentul cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 5 ianuarie 2012, acesta reglementează cheltuielile entităţilor din Republica Moldova pentru deplasarea în interes de serviciu a salariaţilor încadraţi în statele lor de personal sau a persoanelor care practică activităţi de voluntariat în conformitate cu Legea voluntariatului nr.121 din 18 iulie 2010, pe teritoriul republicii şi peste hotarele ei.
Astfel, compensarea cheltuielilor menționate, potrivit prevederilor art. 18 lit. o) și 20 lit.d) din Codul fiscal, nu se răsfrînge asupra persoanelor fizice ce prestează servicii în baza unui contract de prestări servicii și care nu este încadrată în statele lor de personal.
Prin urmare, plățile menționate vor fi constatate ca surse de venit impozabile care se vor impozita conform art. 88 alin. (5) din Codul fiscal.
3.(29.1.4.16)
Cum se va calcula scutirea personală dacă pe parcursul anului contribuabilul i se stabilește grad de dezabilitate? Este necesar ca entitatea să efectueze un recalcul?
Contribuabilul care pe parcursul anului obține dreptul la scutirea personală majorată în mărimea prevăzută la art.33 alin.(2) din CF, și pentru a putea beneficia de acest drept urmează să depună o cerere nouă în care va indica informația necesară și documentele confirmative.
Entitatea va reflecta sumele scutirilor separat în perioadele corespunzătoare, fără a fi necesar să se efectueze vreun recalcul.
Scutirea majorată i se va acorda angajatului începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, însă ulterior, contribuabilul va putea beneficia de scutirea majorată în cuantum întreg prin depunerea Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.
4.(29.1.4.15)
Cum se acordă scutirea personală a angajatului dacă pe parcursul anului acestuia i se stabilește grad de dizabilitate. Este în drept să solicite scutire personală majoră?
Conform art.33 din CF, fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în mărimea prevăzută la alin. (1) sau (2) al articolului menționat.
Potrivit pct. 18 și 22 din Regulamentul cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăti efectuate de către angajator în folosul angajatului, precum şi din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin HG nr.697 din 22.08.2014, dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul angajatul sau intervin anumite modificări în datele generale privind angajatul (modificarea numelui, a codului fiscal, a domiciliului etc.), acesta este obligat să prezinte angajatorului, în termen de 10 zile de la data efectuării schimbării, o nouă cerere semnată de el, anexând documentele justificative corespunzătoare. Scutirile la care are dreptul angajatul se acordă sau se anulează începând cu luna următoare celei în care a fost depusă (retrasă) cererea.
Lista documentele confirmative sunt stipulate la pct. 32 din Regulamentul menționat.
5.(29.3.1.28)
Urmează persoanele care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției să rețină un impozit pe venit la sursa de plată din plățile direcționate în folosul persoanei fizice care transmite în locațiune un bun mobil? Apare obligația de a înregistra contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat?
Potrivit art. 901 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.
Articolul 90 din Codul fiscal stabilește următoarele persoane responsabile de a reține impozitul pe venit la sursa de plată: orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 102, orice reprezentanţă conform art.5 pct.20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică.
Astfel, persoanele care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției nu sunt atribuie la persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal și respectiv, asupra acestora nu se răsfrâng prevederile art. 901 alin. (3) din Codul fiscal, nefiind obligați să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 10% din venitul persoanei fizice, care transmite proprietatea mobiliară în locațiune.
Totodată, veniturile obținute de către persoana fizică de la transmiterea în locațiune a proprietății mobiliare în folosul persoanelor ce desfășoară activitate profesională, potrivit art. 18 lit. d) din Codul fiscal, reprezintă sursă de venit impozabilă, care urmează a fi impozitată conform art.15 lit. a) din Codul fiscal.
Obligativitatea prezentării Declarației de către persoana fizică rezidentă este reglementată de prevederile art. 83 alin. (2) din Codul fiscal.
Concomitent, menționăm că obligativitatea înregistrării contractelor de locațiune se răsfrânge doar asupra bunurilor imobiliare în condițiile stabilite de art. 901 alin. (34) din Codul fiscal.
Notă: Vă atragem atenția asupra faptului că, pot fi efectuate actualizări ale răspunsurilor oferite de către Serviciul Fiscal de Stat, de aceea vă rugăm să consultați suplimentar răspunsurile actualizate ale bazei de date.