• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.15 Regimul fiscal aferent plăţilor salariale ale angajaţilor, stabilit pentru angajatorii din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi

Urmează să se declare în darea de seamă anuală (forma IALS 21) veniturile achitate în folosul angajaților - conducători auto ce efectuează transport rutier de pasageri în regim de taxi?

În conformitate cu prevederile art. 92 alin.(3) din Codul fiscal, veniturile achitate în folosul angajaților - conducători auto ce efectuează transport rutier de pasageri în regim de taxi, în sumă ce nu depășesc 10 000 lei se vor reflecta în darea de seamă (forma IALS 21) la codul sursei de venit „TAXI 18” fără reflectarea sumelor impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale și medicale achitate de angajator, iar în suma venitului care va depăși 10 000 lei – la codul sursei de venit „SAL” cu reflectarea sumei impozitului pe venit reținut.

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.7 Reţinerea impozitului la sursa de plată
• 29.1.7.8 Reținerea finală a impozitului din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, din veniturile aferente livrării producției din fitotehnie și horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor și a produselor derivate din nuci, și a producției din zootehnie în formă naturală, în masă vie și sacrificată, cu excepția laptelui natural (art. 90¹ alin. (3⁵) CF)

Întrebarea este transferată în arhivă

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.8 Impozitarea unor categorii de contribuabili

Întrebarea este transferată în arhivă

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.8 Impozitarea unor categorii de contribuabili

Care este modalitatea de completare al Informației privind veniturile calculate și achitate în folosul persoanei fizice și impozitul pe venit reținut din aceste venituri pentru angajații agenților economici a căror activitate de bază este realizarea de programe, precum și a Dării de seamă anuale (forma IALS21)?

În conformitate cu prevederile art. 92 alin. (4) din Codul fiscal, persoanele indicate la alin. (3) din articolul menționat sînt obligate, pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, să prezinte beneficiarilor veniturilor (cu excepţia celor ce au obţinut venituri conform art. 90¹ şi art. 91 alin.(1)) informaţii privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.33-35, suma deducerilor prevăzute la art. 36 alin. (6) şi (7), precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii.    

Informația privind veniturile calculate și achitate în folosul persoanei fizice și impozitul pe venit reținut din aceste venituri ce urmează a fi prezentată beneficiarilor de venituri este aprobată prin anexa nr. 1 al Ordinului Ministerului Finanţelor nr.94 din 30.07.2020.       

Totodată, pentru angajații agenților economici a căror activitate de bază este realizarea de programe Informația urmează de a fi completată cu indicarea datelor în două rânduri separate, și anume:         

- în primul rând se indică venitul impozabil achitat efectiv în anul de gestiune, care conform art.24 alin.(21) din Legea de punere în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal constituie venitul lunar al cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv (col.2) şi impozitul reţinut;          

- în al doilea rând se reflectă venitul achitat în anul de gestiune, altul decât venitul obţinut în urma desfăşurării activităţii de realizare de programe, cu specificarea deducerilor efective şi respectiv a impozitului reţinut.         

În darea de seamă anuală (forma IALS21) se va reflecta, suma venitului impozabil calculat şi îndreptat spre achitare, precum şi suma impozitului pe venit reţinut. Coloanele 8-16, nu se completează în cazul angajaţilor din domeniul tehnologiilor informaţionale care se impozitează în modul stabilit prin art.24 alin.(21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.7 Reţinerea impozitului la sursa de plată
• 29.1.7.3 Reținerea din alte plăți efectuate în folosul rezidentului (art. 90 CF)

Care este regimul fiscal al ajutoarelor materiale oferite persoanelor terțe, care nu sunt angajați ai întreprinderii?

În conformitate cu prevederile art. art.90 alin.(2)-(3) din Codul fiscal, contribuabilii specificați la alin. (1) al aceluiași articol, au obligația de a reține în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 12% din plățile efectuate în folosul persoanei fizice, exceptând întreprinzătorii individuali și gospodăriile țărănești (de fermier), a persoanelor menţionate la cap. 10¹, 10² şi 10³, pe veniturile obținute de către aceasta conform art.18 din Codul fiscal.        

Respectiv, acordarea unui ajutor material persoanelor care nu sunt angajaţi ai entităţii, constituie, în conformitate cu prevederilor art. 18 lit. o) din Codul fiscal, sursa de venit impozabilă, pentru care entitatea reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 12% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice.        

De asemenea, articolul 92 din Codul fiscal stabilește obligațiunea de achitare a impozitelor reținute la sursa de plată și prezentarea dărilor de seamă fiscale privind plățile și impozitele reținute către Serviciul Fiscal de Stat.         

Prin urmare, suma plăţii, precum şi suma impozitului reținut din acesta se vor reflecta în Darea de seamă privind reţinerea impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate (Forma IPC21) (în rîndul 31, codul sursei de venit “PL”), aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.94 din 30.07.2020, care se prezintă Serviciului Fiscal de Stat pînă la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost plățile respective.  

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.7 Reţinerea impozitului la sursa de plată
• 29.1.7.4 Reținerea finală a impozitului din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare (art. 90¹ alin. (3) CF)

Apare obligația la persoana care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției, să rețină impozitul pe venit la sursa de plată în cazul în care acesta ia în locațiune un bun imobil de la o persoană fizică?

Articolul 90 alin.(1) din Codul fiscal stabilește următoarele persoane responsabile de a reține impozitul pe venit la sursa de plată: orice persoană (contribuabil) care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 10² şi activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap. 10³, nerezident care desfăşoară activitate conform art.5 pct.15¹), reprezentanţă permanent, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică.

Dat fiind faptul că persoanele ce desfășoară activitate profesională în sectorul justiției se prezintă în raporturile juridice ca persoane fizice, prevederile art. 90 și 90¹ alin. (3) din Codul fiscal, nu se răsfrâng asupra acestora, astfel, nefiind obligați să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 12% din veniturile persoanei fizice, care transmite imobilul în locațiune.        

Totodată, conform prevederilor art. 90¹ alin. (3⁴) din Codul fiscal, subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art. 54, precum şi altor persoane decît cele specificate la art.90 din Codul fiscal în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din valoarea contractului. Persoanele menţionate sunt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să înregistreze contractul încheiat la Serviciul Fiscal de Stat. Acest impozit se achită lunar, cel târziu la data de 25 a lunii în curs, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) după data de 25, termenul de plată în această lună va fi data de 25 a lunii următoare lunii transmiterii în posesie şi/sau în folosinţă a bunului imobil.

În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct, superficie privind proprietatea imobiliară şi al neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225.

Concomitent, conform art. 90¹ alin. (4) din Codul fiscal, beneficiarul veniturilor respective nu va include în componența venitului brut, precum şi în Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit veniturile menționate.         

Cît privește, Biroul asociat de avocați (fondat de doi şi mai mulți avocați (fondatori ai biroului)), care se prezintă în raporturile juridice ca persoană juridică, acesta potrivit art.90¹ alin. (3) din Codul fiscal, este obligat să rețină la sursa de plată impozitul pe venit în mărime de 12% din veniturile persoanei fizice, care transmite imobilul în locațiune.

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.7 Reţinerea impozitului la sursa de plată
• 29.1.7.4 Reținerea finală a impozitului din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare (art. 90¹ alin. (3) CF)

În cazul dacă întreprinderea ia în locațiune un transport de la persoană fizică, ce impozit urmează a fi reținut la sursa de plată?

În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în marime de 12% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfaşoara activitate de întreprinzator, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.       

Astfel, în cazul locaţiunii a unui mijloc de transport de la o persoana fizică cetaţean, entitatea urmează să reţină impozitul pe venit în marime de 12 % din venitul achitat.   

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.7 Reţinerea impozitului la sursa de plată
• 29.1.7.4 Reținerea finală a impozitului din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare (art. 90¹ alin. (3) CF)

Cum urmează a fi efectuată reținerea impozitului la sursa de plată aferente veniturile obținute în baza contractului de superficie?

În conformitate cu prevederile art. 654 alin. (1) din Codul civil, superficie este dreptul real imobiliar de a poseda şi folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei construcţii a superficiarului, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente a superficiarului. Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.       

Potrivit art. art. 659 alin. (1) din Codul civil, dacă actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului terenului, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piaţă, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia construcţiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. Redevenţa se determină la data constituirii superficiei.         

În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 12% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie si/sau folosinţă (locaţiune, arenda, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare si imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.         

Astfel, entitatea urmează să rețină un impozit în mărime de 12% din venitul achitat aferent contractului de superficie.         

Totodată, conform alin. (4) art. 90¹ din Codul fiscal, reţinerea finală a impozitului stabilit prin articolul dat scuteşte beneficiarul câştigurilor şi veniturilor specificate la alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.         

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.7 Reţinerea impozitului la sursa de plată
• 29.1.7.4 Reținerea finală a impozitului din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare (art. 90¹ alin. (3) CF)

Persoana fizică - cetățean, transmite în arendă agentului economic, un bun imobil, apare oare obligația la persoana fizică să declare venitului obținut precum și de a înregistra contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat?

În conformitate cu prevederile alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, persoanele specificate la art. 90 din Codul fiscal, reţin un impozit în mărime de 12% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie si/sau folosinţă (locaţiune, arenda, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare si imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.     

Astfel, în cazul transmiterii în arendă a unui imobil de către o persoana fizică cetăţean unui agent economic, entitatea urmează să reţină impozitul pe venit la sursa de plată în mărime de 12% din venitul achitat.         

Totodată, conform alin. (4) art. 90¹ din Codul fiscal, reţinerea finală a impozitului stabilit prin articolul dat scuteşte beneficiarul câştigurilor şi veniturilor specificate la alin. (3) art. 90¹ din Codul fiscal, de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.         

Respectiv, pentru persoana fizică - cetăţean, care transmite în arendă un bun imobil unui agent economic, nu apar careva obligaţii fiscale privind achitarea impozitului pe venit, declararea, precum și înregistrarea contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat.         

• 29 Impozitul pe venit
• 29.1 Persoane juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător
• 29.1.7 Reţinerea impozitului la sursa de plată
• 29.1.7.4 Reținerea finală a impozitului din veniturile obținute de către persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie și/sau folosință (locațiune, arendă, uzufruct) a proprietății mobiliare și imobiliare (art. 90¹ alin. (3) CF)

Urmează de a se reţine impozitul de 12% la sursa de plată conform art. 90¹ alin.(3) din Codul fiscal, în cazul cheltuielilor compensate aferente obiectului serviciilor de locaţiune acordate de persoana fizică?

În conformitate cu art. 90¹ alin.(3) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 din Codul menţionat, reţin un impozit în mărime de 12% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.         

Potrivit esenţei sale, compensarea cheltuielilor presupune recuperarea de către un subiect a cheltuielilor suportate de un alt subiect în legătură cu activitatea primului, fără a se încadra în noţiunea de venit impozabil stabilită de art. 14 din Codul fiscal.         

Prin urmare, obligaţia de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată, în mărime de 12%, survine doar din plata pentru transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare.         

În cazul în care, cheltuielile de compensare sunt incluse în plata de transmitere în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie), acestea se impun în modul general stabilit, iar dacă ele sunt direct delimitate de plata pentru folosirea proprietăţii mobiliare şi imobiliare, acestea nu generează careva obligaţii aferente impozitului pe venit.

Notă: Vă atragem atenția asupra faptului că, pot fi efectuate actualizări ale răspunsurilor oferite de către Serviciul Fiscal de Stat, de aceea vă rugăm să consultați suplimentar răspunsurile actualizate ale bazei de date.