Stimaţi cititori, vă informăm că SFS a plasat actualizări a Bazei generalizate a practicii fiscale prin care au fost dat răspuns la următoarele întrebări:
Care sunt documentele confirmative pentru deducerea cheltuielilor achitate pentru învăţământul persoanelor întreţinute copii?
În conformitate cu prevederile art. 352 alin. (6) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor achitate de către persoana fizică, pe parcursul perioadei fiscale, pentru învăţământul persoanelor întreţinute copii oferit de instituţiile de învăţământ prevăzute la art.15 din Codul educaţiei nr.152/2014, în cuantumul unui salariu mediu lunar pe economie, prognozat şi aprobat de Guvern pentru anul pentru care a fost acordat. Cuantumul deductibil se aplică cumulativ pentru numărul total de copii şi pentru toate tipurile de învăţământ.
Conform pct.351subpct.4) din Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.693 din 11 iulie 2018, deducerea cheltuielilor prevăzute la art.352 din Codul fiscal, pentru cheltuielile suportate pentru învăţământul persoanelor întreţinute copii, se permite în baza următoarelor documente confirmative:
a) contractul încheiat cu instituţia de învăţământ;
b) factura fiscală sau alt document ce confirmă achitarea de facto a plăţilor.
În baza prevederilor menționate, un alt document care poate confirma achitarea acestora poate fi extrasul bancar emis de instituția financiară, extrasul din aplicația internet banking sau emis prin aplicația instituției financiare, precum și orice alt document de plată emis de prestatorul de servicii în baza căruia poate fi stabilit contribuabilul plătitor și suma achitată.
Astfel, persoana fizică va avea dreptul să deducă cheltuielile pentru învăţământul persoanelor întreţinute copii, prezentând documentele confirmative menționate supra.
Totodată, ținem să specificăm că bonul de casă (bon fiscal) nu poate servi ca document confirmativ la deducerea cheltuielilor specificate la art.352 alin.(3) – alin.(6) din Codul fiscal, în cazul în care în baza acestuia nu poate fi identificat contribuabilul plătitor.
Constituie oare pentru contribuabil locuință de bază, locuința în care acesta a deținut inițial o cotă-parte în proprietate din locuință, având viza de domiciliu în decursul ultimilor 3 ani, iar ulterior a dobândit și alte cote-părți din acest bun imobil cu mai puțin de 3 ani până la înstrăinarea locuinței? În aceste condiții, la înstrăinarea bunului imobil, venitul obținut din înstrăinarea locuinței poate fi considerat integral scutit de impozitare conform art.20 lit.y3) din Codul fiscal?
Conform art.40 alin.(6) din Codul fiscal creşterea sau pierderea de capital provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a locuinţei de bază nu este recunoscută în scopuri fiscale.
Conform art.20 lit.y3) din Codul fiscal, veniturile obţinute de persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova şi apatrizi) de la înstrăinarea locuinţei de bază, constituie sursa de venit neimpozabilă.
Potrivit prevederilor art. 5 pct. 46) din Codul fiscal, locuinţă de bază este locuinţa care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este proprietatea contribuabilului în decurs de cel puţin 3 ani;
b) constituie domiciliul/reşedinţa contribuabilului în decursul ultimilor 3 ani pînă la momentul înstrăinării, inclusiv în cazul în care domiciliul/reşedinţa a fost anulat/anulată cu cel mult 90 de zile înainte de data înstrăinării.
Prin urmare, ținând cont de faptul că contribuabilul nu poate fi calificat altfel decât proprietar în raport cu locuința respectivă, precum și de faptul întrunirii condiției de calificare a locuinței drept domiciliu/reședință a contribuabilului, locuința în cauză se va califica drept locuința de bază a contribuabilului.
Ordinul SFS nr. 240 din 04.05.2026
Notă: Vă atragem atenția asupra faptului că, pot fi efectuate actualizări ale răspunsurilor oferite de către Serviciul Fiscal de Stat, de aceea vă rugăm să consultați suplimentar răspunsurile actualizate ale bazei de date.