A refuzat să restabilească la muncă un angajat și acum apelează la Curtea Constituțională pentru a scăpa de pedeapsă. Administratorul unei întreprinderi, care a fost obligat de o instanță să0 restabilească la muncă un fost coleg, a refuzat să facă acest lucru. Ba mai mult, nu a îndeplinit hotărârea judecătorească nici după ce a fost amendat. Acum acesta este cercetat penal și cere opinia Curții Constituționale asupra unor prevederi a Codului penal.
Mai exact acesta vrea ca magistrații să se expună asupra constituționalității art. 320 alin. (2) care prevede că ”neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărârii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei, dacă aceste fapte au fost comise după aplicarea sancţiunii contravenţionale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 850 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani”.
Avocatul bărbatului susține că norma este neclară, iar sintagma ” după aplicarea sancţiunii contravenţionale” nu conține o claritate de procedură, un termen de executare, mai mult decât atât, neexecutarea hotărârii instanței de judecată după aplicarea sancțiunii contravenționale constituie un termen neidentificat, imprevizibil și nelimitat.
Apărătorul susține că norma nu asigură posibilitatea stabilirii unei dimensiuni de timp și condiții clare în care o instanță poate întocmi o cauză penală. Acesta susține că, potrivit redacției actuale, măsura penală poate fi aplicată ”în secunda doi după aplicarea sancțiunii contravenționale și neexecutare în secunda unu după aplicarea sancțiunii contravenționale”.