Modificările operate prin Legea nr. 311 din 18 decembrie 2025 aduc o nouă competență importantă pentru Inspectoratul de Stat al Muncii, prin introducerea art. 8² în Legea nr. 140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii, care reglementează mecanismul de suspendare temporară a lucrărilor sau a activităților în cazul existenței unui risc grav și iminent.
Noua reglementare instituie un instrument de intervenție imediată destinat prevenirii accidentelor de muncă și eliminării situațiilor periculoase care pot afecta integritatea fizică sau sănătatea salariaților.
În sensul legii, suspendarea temporară reprezintă oprirea provizorie, totală sau parțială, a unor lucrări, activități, operațiuni ori procese de muncă desfășurate la un anumit loc de muncă, atunci când continuarea acestora generează un risc grav și iminent pentru lucrători. Legea precizează expres că această măsură nu constituie suspendare a dreptului de a desfășura activitate de întreprinzător, ci are exclusiv rol preventiv și de protecție.
Evaluarea existenței riscului grav și iminent urmează să fie realizată în baza unor criterii aprobate prin ordinul directorului Inspectoratului de Stat al Muncii.
Suspendarea temporară este dispusă de inspectorul de muncă prin prescripție, consemnată fie în procesul-verbal de control, fie într-un act separat anexat acestuia. Documentul trebuie să conțină în mod obligatoriu:
- lucrările, activitățile, operațiunile sau procesele suspendate;
- locul unde se aplică măsura;
- motivele suspendării;
- elementele care constituie risc grav și iminent;
- măsurile minime necesare pentru eliminarea riscului;
- condițiile în care activitatea poate fi reluată.
Legea stabilește că prescripția de suspendare se execută imediat. Totodată, inspectorul de muncă are obligația de a informa fără întârziere directorul Inspectoratului de Stat al Muncii, iar acesta trebuie să sesizeze instanța de judecată competentă în termen de 3 zile lucrătoare pentru validarea măsurii dispuse.
În cazul în care Inspectoratul de Stat al Muncii nu depune cererea de validare în termenul prevăzut de lege, suspendarea încetează automat din ziua următoare expirării termenului, fără alte formalități suplimentare. În această situație, autoritatea este obligată să informeze imediat subiectul supus controlului despre încetarea suspendării.
Cererea de validare este examinată de instanța de judecată în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrare. Instanța poate dispune validarea sau respingerea suspendării temporare. Până la pronunțarea hotărârii judecătorești, măsura dispusă de inspectorul de muncă continuă să producă efecte. Dacă instanța respinge cererea, suspendarea încetează la data pronunțării hotărârii.
Subiectul supus controlului beneficiază de dreptul de a contesta măsura direct în instanța de judecată competentă. Contestarea nu suspendă executarea măsurii, cu excepția cazului în care instanța dispune contrariul.
Reluarea lucrărilor, activităților, operațiunilor sau proceselor suspendate este posibilă după înlăturarea cauzelor care au determinat suspendarea. Angajatorul sau subiectul controlului trebuie să notifice Inspectoratul de Stat al Muncii privind remedierea deficiențelor constatate. Ulterior, inspectorul de muncă este obligat să efectueze verificarea în termen de 3 zile lucrătoare și să întocmească un act de constatare privind înlăturarea cauzelor care au generat suspendarea.
Legea instituie și o garanție suplimentară pentru subiectul controlului, stabilind că, dacă verificarea nu este efectuată în termenul legal, reluarea activității nu poate fi împiedicată.