Ultima avertizare

Patronii fabricilor de confecţii spun că vor rezista încă şase luni, apoi vor fi nevoiţi să-şi închidă afacerile.

Procesul a început deja: la Bălţi s-au închis mai multe întreprinderi, la Ialoveni şi-au încetat activitatea concomitent şase ateliere de croitorie. Proprietarul unei mari companii din Orhei a decis că este neprofitabilă continuarea activităţii. În capitală o societate nouă, după ce a lucrat timp de şase luni, de asemenea, se află pe cale de a se închide. Motivele vehiculate sînt din cele mai diverse: de la aşteptarea celui de-al doilea val al crizei financiare globale, care va duce inevitabil la o scădere a numărului de comenzi, pînă la lipsa resurselor umane calificate.

Într-o astfel de atmosferă, lucrătorii din industria uşoară şi-au celebrat duminică sărbătoarea lor profesională. Cu acest prilej, viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, a vizitat Fabrica de confecţii "Ionel" din capitală. Cu toate acestea, vizita a semănat mai mult cu un seminar sau o întîlnire de lucru. Lazar a făcut un apel către reprezentanţii ramurii de a utiliza tehnologii de economisire a energiei – în scopul reducerii cheltuielilor de producţie, iar aceştia, la rîndul lor, le-au mărturisit autorităţilor doleanţele lor.

Diferenţa de curs

În primul rînd, confecţionerii ar dori ca Banca Naţională să găsească posibilitatea de a menţine cursul euro pentru producători la nivelul de 16 lei. Toate întreprinderile moldoveneşti de confecţii lucrează în sistem lohn (din materia primă a clientului şi pe tipare gata făcute) sau semilohn (cu achiziţionarea parţială a materiei prime conform condiţiilor companiei străine) sau încearcă să combine producţia sub marca proprie şi celor străine, dar, în orice caz, în fond, cu moneda europeană. Atunci cînd cursul de schimb al monedei euro scade, aşa cum a fost cu două săptămîni în urmă, companiile suportă mari pierderi, pentru că ele trebuie să achite în lei. Reprezentanţii ramurii au venit şi anterior cu o astfel de propunere către Guvern, dar nu au fost auziţi şi, cum afirmă ei, anume din acest motiv se închid companiile.

În rîndul al doilea, trebuie eliminat TVA la importul de echipamente şi piese de schimb, destinate pentru producţia care merge la export. Moldova nu produce o astfel de tehnică şi este nevoită să o importe. Ca urmare, producţia noastră îl costă pe angajator mai scump şi, respectiv, este mai puţin competitivă pe pieţele internaţionale şi cele regionale. "Recent, Rusia a propus o comandă mare, în condiţii avantajoase, de rochii pentru fete, pe care ar putea s-o execute doar o companie dotată cu echipamente speciale – maşini de cusut îmbrăcăminte cu pliuri. Astfel de maşini nu sînt exploatate des, dar ele trebuie să fie cel puţin 7-8 la număr, pe lîngă toate, ele nu sînt ieftine – 3-4 mii de euro una. O întreprindere care dispune de echipament modern este una funcţională, pe cînd o companie mică nu şi-l poate permite", spune Nicolae Cuşnir, directorul companiei "Şaltoianca”, care a lucrat aproape 20 de ani la baza fostei Fabrici de tricotaje "Steaua roşie".

Şi, deoarece patronii fabricilor de confecţii sînt nevoiţi să importe materia primă, care în ţara noastră, practic, nu se produce, ei solicită Ministerului Finanţelor să examineze posibilitatea anulării TVA la importul acesteia în scopul exportării producţiei. Ministerul Economiei îi susţine, dar soluţionarea problemei rămîne blocată în alte birouri. Cele mai mari şi mai "ambiţioase" întreprinderi din Moldova se descurcă, deşi sînt afectate şi ele de aceste probleme, dar celor mai mici le este greu să răspundă provocărilor şi să se reformeze. În virtutea faptului că acestea produc "copii", necreînd propriul produs, iar proprietarii lor au ales Moldova din considerente raţionale, ele sînt cele mai vulnerabile în această situaţie. Cînd beneficiul se strămută în China sau în alte ţări, ei îşi transferă acolo şi întreprinderile lor.

Deocamdată, Republica Moldova, în ceea ce priveşte locaţia acestora, este destul de competitivă în regiune. Aici există peste 300 de fabrici de confecţii, cele mai multe dintre care, cu excepţia executării comenzilor de copiere a brandurilor de renume mondial, mai creează şi branduri proprii. De exemplu, 85% din producţia fabricii "Ionel" merge sub nume străin şi doar 15% - sub nume propriu. La "Şaltoianca", acest raport este de 73-75% - în funcţie de sezon, cu 25%. În Rusia şi Ucraina, astfel de companii sînt mai puţine, străinii susţin că standardele de producţie în Republica Moldova sînt mai aproape de standardele europene. În plus, în comparaţie cu Asia, contează şi amplasarea în apropierea pieţelor de desfacere şi lucrătorii suficient de calificaţi – şcoală sovietică şi tradiţiile îşi spun cuvîntul.

Republica Moldova cedează poziţiile

Cu toate acestea, astăzi, Moldova a început să cedeze poziţiile. Noi oferim echipamente şi spaţiu de instruire, dar angajaţi oricum nu ajung şi comenzile pleacă în Ucraina şi România, au constatat participanţii la întîlnirea cu viceprim-ministrul. Chiar "Ionel" şi alte companii mari se confruntă cu o lipsă acută de resurse umane. În loc de salariu, cusătoresele preferă să beneficieze de asistenţă socială sau de prestaţii de şomaj, sau, pur şi simplu, pleacă în străinătate. Cei care vin la fabrici după şcolile de meserii nu fac faţă lucrului, ei neavînd abilităţi operaţionale necesare la aceste fabrici. Specialiştii pregătiţi în instituţiile noastre de învăţămînt superior primesc mai multe cunoştinţe teoretice, fără abilităţi practice, şi compania este nevoită să se ocupe de reinstruirea lor.

Această întrebare nu a apărut ieri. Deja un an Ministerul Economiei stabileşte contacte cu Ministerul Educaţiei, în vederea utilizării "optime" a celor 330 000 de lei pe care statul îi cheltuieşte pe sistemul de formare profesională, însă rezultatele dialogului încă nu se fac simţite. Între timp, întreprinderile sau îşi pregătesc singure cadrele, organizînd cursuri, sau, în cel mai bun caz, încheie contracte cu şcolile profesionale. Unele companii, la nivelul contactelor personale, participă la examenele de la Universitatea Tehnică. Angajatorii insista ca viitorii specialişti să fie evaluaţi nu numai de profesori, dar şi de către angajatori. Şi în această chestiune, după cum a comunicat anterior publicaţia noastră, nu există unanimitate. Iar străinii încep să ocolească Republica Moldova în căutarea unei locaţii mai profitabile pentru investiţii.

Importul ilicit şi producţia la scară mică în subsoluri, precum şi utilizarea schemelor gri de plată a salariilor îl împiedică, de asemenea, pe producătorul care respectă legea, se plîng patronii fabricilor de confecţii. Există companii mari, care importă produse semifinite, dar acolo doar se aplică etichetele şi se ambalează articolele, eschivîndu-se de la plata impozitelor şi taxelor vamale. "Deoarece noi coasem modele de stil şi de colecţie, clienţii noştri preferă materie primă de înaltă de calitate, iar aceasta este mai scumpă. Astăzi, vechea Europa trece la materiale de înaltă calitate. Rusia, de asemenea, a început să impună restricţii la importul de materii prime şi produse necalitative. Iar Turcia, România, Ucraina, Republica Cehă şi altele mai închid ochii la aceasta. Republica Moldova, la fel, permite importul de marfă la kilogram. Iar într-un kilogram sînt trei pijamale a cîte 80 de lei. În timp ce 80 de lei poate costa doar ţesătura, de calitate, desigur", spune Cuşnir.

Prin urmare, astăzi este dificil să găseşti pe piaţa din Moldova produsele companiilor moldoveneşti care produc branduri internaţionale. Pe de o parte, ei au atras atenţia designerilor de renume mondial din Italia, Franţa, Germania, Belgia şi alte ţări europene, şi continuă să o facă. Pe de altă parte, Republica Moldova este o piaţă mică, iar pe lîngă acestea, comerţul aici este interesat, în primul rînd, de preţ, şi nu de calitate, pentru care cumpărătorul obişnuit nu este gata să plătească. Cumpără produse moldoveneşti, în fond, clienţii bogaţi, cu unele excepţii, cum ar fi articolele Fabricii de confecţii "Ionel", care sînt destul de competitive pe piaţă.

Industrie fără minister

Sportul are minister, dar industria – nu, se nedumeresc patronii fabricilor de confecţii şi colegii lor din străinătate. Ei leagă de aceasta multe dintre problemele sectorului industrial. Dacă prezenţa slabă a producătorilor moldoveni pe piaţa noastră din punct de vedere economic este uşor de înţeles, atunci pe piaţa din Rusia şi ţărilor CSI, nu mai puţin importantă pentru ei decît piaţa vestică, este dificil de înţeles. "Deşi sîntem competitivi pe piaţa rusă, întrucît coasem nu numai calitativ, dar şi repede, datorită competenţelor dobîndite în sistemul lohn, acolo noi, în prezent, nu avem nici o ieşire organizată. Există multă birocraţie şi puţine şanse de a-ţi demonstra produsele. La fosta EREN este un pavilion moldovenesc, dar acesta pînă acum nu funcţionează. Dar dacă ar exista o expoziţie permanentă a produselor noastre, comenzile ar fi fost mult mai multe", spune Cuşnir. Şi mai bine – o casă de comerţ, adaugă alţi interlocutori, pentru că unei singure întreprinderi îi este dificil să se ocupe de toate.

Semnificativă în acest sens este participarea companiilor noastre la expoziţii internaţionale, despre care la fel s-a menţionat vineri la întîlnirea cu Lazăr. Astă iarnă, la Paris, "Şaltoianca" şi "Ionel" au adus la expoziţie modelele lor în valize, neluînd nici manechine, nici materiale de promovare, în timp ce din România a venit un TIR de 20 de tone. Mulţumim, proiectul USAID ne ajută cu participarea la expoziţii, dar pentru dezvoltarea sectorului sînt importante analiza permanentă a pieţei şi activitatea de creare şi promovare a brandurilor moldoveneşti, spun întreprinzătorii. Chiar şi o asociaţie profesională nu este în stare să gestioneze sectorul – asemenea pîrghii şi competenţe le are doar statul. Deşi companiile moldoveneşti de confecţii au şi obţinut multe succese în crearea de colecţii proprii, participînd cu ele la spectacole de modă internaţionale, să încheie contracte la nivel internaţional ele nu pot.

Astfel că o altă problemă dureroasă – lipsa unui minister al industriei sau cel puţin a unui departament impunător – rămîne nesoluţionată. O singură direcţie a Ministerului Economiei nu poate face faţă, oricît s-ar strădui. Sectorul industrial merită să aibă un "cap", spun reprezentanţii acesteia. Astăzi, în industria uşoară sînt angajate 17% din populaţie, iar exportul de producţie a companiilor ei, care, în afară de haine, include covoare şi încălţăminte, constituie aproximativ un sfert din exporturile totale ale ţării. Mai mult decît atît, acestea depăşesc aproape de două ori importurile. Ministerul, de exemplu, ar putea încheia acorduri bilaterale cu Italia, Spania, Polonia, Turcia de furnizare a materiei prime pentru întreprinderile noastre cu o reducere de 20%. Tricotajele, în ultimii doi ani, s-au scumpit de 2 ori şi această reducere ar fi ca o gură de aer.

Turcia, care produce acum tricotaje de înaltă calitate, este gata pentru un astfel de dialog, dar nu are cine îl media. În general, exemplul Turciei, care a făcut un salt în acest domeniu de la cantitate la calitate, ar putea să ne folosească. "Statul nostru a declarat prioritare investiţiile străine şi astăzi acest lucru este corect. Dar dacă vrem să păstrăm şi să dezvoltăm potenţialul industriei uşoare, merită să se acorde mai multă atenţie companiilor naţionale. Căci, dacă situaţia este nefavorabilă, străinul îşi strămută producţia în altă ţară – el este interesat de profit. Iată ce se aşteaptă să se întîmple în toamnă. Iar antreprenorul autohton rămîne aici, în ciuda crizei”, spune directorul fabricii ”Şaltoianca”.

Tatiana SICHIRLIISKAIA

Sursa: ko.md