37.9k
Home  »  Articole  »  Fiscalitate   »   Revista „Бухгалтерские и Налоговые Консультации” nr. 9din septembrie 2013 – îţi spunem ce merită citit

Revista „Бухгалтерские и Налоговые Консультации” nr. 9din septembrie 2013 – îţi spunem ce merită citit

28.11.20132.191 views Ana Butescu, licenţiat în studii economice, contabil
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

Revista „Бухгалтерские и Налоговые Консультации” nr. 9 din septembrie 2013 – îţi spunem ce merită citit

Scurtă introducere

     Revin la tine, drag Cititor, cu un nou număr al revistei БНК. Luna aceasta a trecut cu viteza luminii şi iată-ne în faţă cu noi articole şi întrebări de discutat. Consider că ediția recentă a revistei poate fi utilă atât acelora care fac primii pași pe teritoriul contabil, cât și celor care au experiență impresionantă în domeniu.

     Las la discreţia Cititorului aprecierea articolului de faţă. Lectură plăcută.

Leasingul financiar – momente-cheie

     Pe primele pagini găsim o desfășurarea amplă a abordării contabile și fiscale a leasingului financiar. Iată cele mai importante momente:

-          Obiect al leasingului financiar poate fi orice bun mobil sau imobil, cu excepția bunurilorscoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prinlege; terenurilor agricole; bunurilor consumptibile și obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate;

-          Termenul minim al contractului de leasing financiar este 1 an;

-          Venitul locatorului (persoana care oferă servicii de leasing) sub formă de dobânzi se include în venitul brut, care urmează să fie impozitat, dar dobânzile calculate nu sunt impozabile cu TVA;

-          În cazul în care obiectul primit în leasing este utilizat în activitatea de antreprenoriat de către locatar, cheltuielile legate de acest obiect sunt deductibile;

-          Impozitul pe bunurile imobiliare  și taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule primite în leasing financiar urmează să fie achitate de către locatar.

O prezentare mai extinsă în legătură cu leasingul financiar poate fi găsită pe p. 8-16.

Scurt comentariu

     Tema leasingului financiar este una interesantă și totodată complicată din punctul de vedere contabil, fiscal. Recitind încă o dată IAS 17 Contracte de leasingam constatat că unele din abordările care se conțin în acest standard, principial nu corespund cu abordările care se conțin atît în SNC 17, cît și în SNC nou „Contracte de leasing”. În standardele noastre nu se ține cont de conținutul economic al acestei operații. În primul rînd, aceasta se referă la contabilitatea locatorului. Locatorul cîștigă din dobînda de leasing și contabilitatea acestuia trebuie să reflecte anume aceste avantaje economice (curente și/sau viitoare)  și nu avantajele în formă de venit de la realizarea bunurilor transmise în leasing.

Iată un exemplu: Care sunt înregistrările contabile de bază în contabilitatea locatorului în situația în care acesta transmite un bun material în leasing financiar, valoarea bunului 297 000 lei:

Abordare SNC nou „Contracte de leasing”

Dt Creanțe pe termen lung                Ct Venituri anticipate termen lung  297 000 lei;

Dt Cheltuieli anticipate pe termen lung         Ct Imobilizări corporale  297 000 lei;

Acestea sunt înregistrările contabile efectuate la momentul transmiterii bunului în leasing, avem o creanță pe termen lung, o cheltuială anticipată pe termen lung și venituri anticipate pe termen lung în aceeași valoare. Este oare această informație relevantă pentru beneficiarii rapoartelor financiare ale locatorului (companie de leasing)? În același timp, nici o informație contabilă despre cîștigurile viitoare ale locatorului în formă de dobînzi de leasing?! Conform SNC nou dobînda de leasing se calculează și reflectă în evidența contabilă în momentul apariției obligațiunii de plată a locatarului pentru perioadele precedente.

Mai mult ca atît,partea curentă a cheltuielilor pe termen lung și a veniturilor anticipate pe termen  lung urmează să fie reflectate  în fiecare perioadă de raportare în conturi separate, înregistrări contabile adăugătoare. Dar dacă întreprinderea are căteva sute de contracte? Această întrebare retorică poate fi atribuită la tema simplificarea evidenței contabile.

Abordarea IAS 17 Contracte de leasing

Înregistrarea contabilă de bază este următoarea:

Dt Creanțe  pe termen lung               Ct Imobilizări corporale                     297 000 lei.

     În esență, locatorul acordă finanțare și așteaptă în schimb venit în formă de dobîndă. În corespundere cu IAS 17 locatorul urmează să reflecte în contabilitatea sa activele, transmise în leasing financiar,  ca creanță în valoare a investiției  nete în contractul de leasing.

     Nu sunteți de acord cu înregistrarea contabilă de mai sus: Dt Creanțe  Ct Imobilizări corporale? Este neobișnuită, sunt de acord, dar ea reflectă conținutul economic al activității locatorului. Acesta nu face vînzări de bunuri, ca să reflecte transmiterea bunului prin conturile de venit și cheltuieli.El transmite în folosință un bun și pentru aceasta încasează o dobîndă. În rezultat, în contabilitatea lui se formează o creanță față de locatar.

     Banca și ea acordă în folosință un activ, bani, și primește pentru aceasta dobîndă, iar compania de leasing acordă în folosință bunuri materiale și, de asemenea, încasează o dobăndă. Cineva poate să spună că această logică nu se înscrie în noțiunea de livrare privind TVA, transmiterea unui bun în cadrul unui contract de leasing conform Titlului III al Codului fiscal cade sub incidența legislației privind TVA. De regulă, baza de calcul privind TVA este valoarea venitului din tranzacție (valoarea înregistrată în conturile a casei a 6 a Planului de conturi contabile), dar pot fi și alte situații și, în general, fiscalitatea nu poate să conducă cu contabilitatea. Important este să respectăm legislația fiscală, să reflectăm operațiunile fiscale în contabilitate, dar să permitem contabilității să se conducă de legile ei – standarde profesionale performante (IFRS). Din păcate la noi contabilitatea trebuie să se conformeze cu Codul fiscal, cu alte acte normative, etc.

     Într-un cuvînt, cu acest comentariu am hotărît să vă provoc. Să vă provoc să recitiți încă o dată IAS 17, SNC Contracte de leasing, poate o să găsiți și argumente care o să combată cele spuse mai sus, am să citesc cu plăcere.

     Ca în fiecare ediție a revistei, faceți cunoștință cu unele situații legate de asigurarea socială și medicală pe p. 26-30: care este baza de calcul a indemnizației pentru concediul de maternitate acordat angajatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani?, care este baza de calcul a contribuțiilor sociale individuale reținute din indemnizația pentru concediu de odihnă în cazul cînd aceasta se plătește anticipat și ocupă și luna următoare?, etc.

    Vă recomand să citiți rubrica „Întrebări-răspunsuri” (p.31). Atragem atenția la următoarea întrebare:  care valoare a mărfurilor exportate se indică în boxa 5 a Declarației privind TVA valoarea în vamă sau valoarea din factura exportatorului? Autorul răspunde că se indică valoarea din factura furnizorului (exportatorului), care constituie bază de calcul a sumelor spre restituire din buget.

     Altă întrebare ar fi, care este valoarea mărfurilor importate care se indică în boxa 14 a Declarației privind TVA: valoarea în vamă a mărfurilor importate, valoarea contabilă sau valoarea din factura furnizorului? Din păcate la această întrebare nu este răspuns în revistă, dar încercăm să va răspundem noi la această întrebare în baza practicii fiscale pe care o cunoaștem – se indică valoarea în vamă a mărfurilor importate care se formează în baza declarației de import a mărfurilor.

     Pe p. 40-65 sunt prezentate informații detaliate  legate de modul de completare a foilor de parcurs, inclusiv tabele foarte comode de completare a foilor de parcurs pentru diferite tipuri de mijloace de transport.

     Materialul privind completarea foilor de parcurs este necesar de citit, dar este prea mare. Autorii ar fi bine să fie mai laconici.

Indemnizație privind concediul medical

     Este descrisă următoarea situație (p.27): angajatul la locul nou de mucă lucrează de 4 luni, în același timp lucrează  prin cumul la altă întreprindere și în ultimele 6 luni a avut salariu. Care este baza de calcul privind calculul indemnizației privind concediul medical.

     În conformitate cu p.23 al Regulamentului (HG nr.108 din 03.02.2005) baza de calcul a indemnizației este  venitul mediu lunar pentru ultimele 6 luni calendaristice premărgătoare lunii producerii riscului asigurat. În baza de calcul se includ lunile lucrate complet.În exemplul de mai sus, indemnizație se plătește la locul principal de muncă, în baza de calcul se include venitul obținut în 4 luni lucrate la locul de bază și venitul obținut în aceleași luni la locul de muncă prin cumul.

Cât de mare este prea mare? Locațiunea oficiului

     În rubrica întrebări-răspunsuri, p. 33 a fost dat răspuns la o întrebare, pe care aș vrea s-o analizez amănunțit.

     Întrebarea sună în felul următor: În urma verificării, inspectorul fiscal a contestat dreptul trecerii în cont a TVA din arenda oficiului entității, pe motiv că spațiul arendat este prea mare pentru genul activitățiii desfășuarate. Răspunsul pentru care au optat autorul revistei constă în faptul că inspectorul fiscal nu avea dreptul la o astfel de afirmație și că ar putea fi incompetent.

     Da, într-adevăr, nu există reglementări stricte legate de spațiul oficiului sau oricărei alte încăperi ale entității, dar există articolul 102 (1) din Codul Fiscal, care stipulează că în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art.112 li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusivtransmiseîncadrulrealizăriicontractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

Subiectivismul, despre care am scris mai sus, se strecoară anume aici: este nevoie de stabilirea faptului că spațiul arendat este direct legat de desfășurarea activității de întreprinzător, care, conform art. 5 (16) din Codul Fiscal, reprezintă orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit. Deci, dacă entitatea nu argumentează (prin fapte, nu prin vorbe) că prin luarea în locațiune a unui spațiu de oficiu mai mare are loc majorarea venitului, atunci locațiunea acestui oficiu nu poate fi atribuită la servicii procurate în procesul desfășurării activității de întreprinzător. Menționez că venitul nu trebuie obținut obligatoriu în aceeași perioadă de gestiune, dar dacă în decursul mai multor ani nu există schimbări, ar fi firesc să apară întrebări.

     Autorul răspunsului, deși nu dispune de informații referitoare la genul de activitate, evoluția venitului din vânzări, numărul de angajați ai entității menționate în întrebare, a dat un răspuns ferm că inspectorul fiscal, care a avut la dispoziție toate datele pentru o analiză veridică nu a avut dreptate. Dacă ar fi să ne conducem de opinia dată, am ajunge la concluzia că,  indiferent de spațiul oficiului luat în locațiune, entitatea are dreptul la trecerea în cont a TVA.

     Bine, acum închipuiți-vă cât TVA și-ar putea trece în cont o entitate, care ia în locațiune un oficiu cât de mare dorește, deși nu are nevoie de un spațiu atât de mare. TVA se trece în cont și totul este bine, totul este legal, până nu vine un inspector mai vigilent și strică toată treaba. La o astfel de schemă autorul răspunsului nu s-a gândit.

     În cele scrise mai sus nu am scopul să demonstrez că răspunsul dat în revista БНК este unul incorect. Eu am dorit doar să prezint o altă latură a situației discutate, “partea întunecată a lunii”, care nu se vede până nu ajungi pe ea. Opinia mea se bazează pe faptul că fiecare caz trebuie studiat minuțios, înaintea exprimării asupra lui.

     Pentru a da răspuns la întrebarea de la care am pornit este nevoie de mai mult decât 4 rânduri de informație despre întreprindere.

Planificarea fiscală

     Pe p. 66-72 a fost publicat un articol despre planificarea fiscală, care se deosebește de articolele publicate de obicei în revistă. Dacă pe scurt, articolul este despre modalitățile de minimizare a obligațiilor fiscale, în el putem găsi și un șir de principii care ghidează planificarea fiscală, cunoașterea cărora prinde bine, zic eu. Articolul te face să gîndești, prezintă interes și recomandăm să fie citit în primul rînd. Acest articol te provoacă să cunoști mai bine legislația fiscală pentru a fi capabil să rezolvi probleme de planificare fiscală și să încerci să plătești mai puțin în buget în mod legal.

     În cele mai dese cazuri, la noi în țară pe umerii contabilului cade datoria să facă așa „ca totul să fie bine”, adică prin contabil bun se subînțelege de multe ori un contabil care este în stare să observe posibilitățile firmei de a scăpa de impozite, într-o anumită măsură. Autorul menționează că are multe argumente de ce de planificarea fiscală nu ar trebui să se ocupe contabilii, directorii financiari, juriștii sau auditorii, ci consultanții fiscali. Dacă vă este interesant de ce ei, deschideți revista la p. 72. Mie mi-a fost interesant.

Noile standarde au venit ca un tsunami

     În final, nu a fost omisă, probabil cea mai actuală dintre temele abordate în domeniul contabilității – Noile Standarde Naționale de Contabilitate (SNC) și noul plan de conturi, publicate în Monitorul Oficial.

     Autorul articolului aduce o critică dură noilor Standarde de Contabilitate și planului de conturi și condamnă graba cu care sunt introduse, lucru cu care vor fi de acord mulți dintre noi, presupun.

     A fost înaintată o propunere de a implementa standardele peste câțiva ani, din cauza că acestea sunt de o calitate proastă.Autorul aduce mai multe argumente în apărarea opiniei sale, unul dintre care este următorul: legătura noțiunii de „stocuri” cu perioada de 12 luni. Autorul nu a interpretat corect punctul 11 din SNC Stocuri”, în care se stipulează condițiile recunoașterii stocurilor:

1) sînt controlate de entitate, adică se află în proprietateaacesteia;

2) există probabilitatea obţinerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din utilizarea stocurilor;

3) sînt destinate utilizării în ciclul normal de producţie/prestăriservicii sau vor fi vîndute în termen de 12 luni; şi

4) costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.

     Pot să presupun că autorul articolului a trecut cu vederea cuvântul sau, de aici și confuzia.

     În afară de aceasta, există neînțelegerea că noțiunea „valoare justă” este definită diferit în SNC “Venituri” și SNC “Investitii imobiliare”. Vă prezint noțiunea dată în ambele standarde, pentru comparație:

     În SNC “Venituri”: Valoare justă – suma cu care poate fi schimbat benevol un activ sau decontată o datorie, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate.

     În SNC “Investiții imobiliare”Valoareajustă – suma cu care activul ar putea fi schimbat benevol în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate.

     Diferența dată se explică prin natura operațiilor reglementate de aceste SNC. În primul caz este reglementată evidența veniturilor, iar în al doilea – a investițiilor imobiliare, care nu presupun decontarea unei datorii, deci în analiza noastră trebuie să ne bazăm pe conținutul economic, pentru că valoarea justă a investițiilor imobiliare nu trebuie să fie identică cu valoarea justă a veniturilor.

     Autorul critică prezența exemplelor în SNC, dar eu consider că exemplele contribuie la înțelegerea mai bună a standardelor și o aplicare corectă a acestora. Se propune schema veche: elaborarea comentariilor la SNC pentru explicarea modului de implementare, lucru care este făcut direct în standarde și nu văd o problemă în aceasta.

     În orice caz, cu unele idei și afirmații din articolul menționat sunt de acord, cu altele nu. Ideea principală, care ne va uni pe toți este următoarea: În implementarea noilor SNC și plan de conturi nu trebuie să existe grabă, este necesară o pregătire minuțioasă, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere a pregătirii profesionale.

Concluzie

     Succes în studierea noilor standarde, dragi Cititori și nu uitați că trebuie să fim optimiști, nu suntem primii care trec prin reforme atât de radicale și peste câțiva ani vom râde la cât de complicat ni se părea totul în 2013.

Ana Butescu, licenţiat în studii economice, contabil

Comentarii

  1. Sergiu spune:

    Intradevar, sunt de acord ca inspectorii fiscali uneori au si dreptate, dar totusi cat este de greu de dus contabilitatea intr-o atmosfera atat de schimbatoare. ba ca e asa, ba ca maine e altfel. nu mai stii ce sa crezi si ce sa faci

  2. olga spune:

    Totuşi, este amînată introducerea SNC noi din 2014 sau nu? Din răspunsul MF La solicitarea ACAP nu este clar.

  3. ghenadie negara spune:

    COMPLIMENTE AUTORULUI. TOT MA I BINE ESTE SINTEZA CELOR TIPARITE. SPOR IN CONTINUARE

  4. Cires Elena spune:

    Referitor la trecerea in cont a TVA: activitate de intreprinzator este acea, care are ca SCOP obtinerea venitului, si nu exista o legatura conditionata intre obtinerea sau nu a venitului pentru trecerea in cont a TVA.

  5. Marcela spune:

    Scurt, clar si cuprinzator. Aici gasim articolele laconice 🙂 Multumesc, Ana.

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...