Reflecţii pe marginea participării la Masa rotundă cu genericul: Reforma administrării fiscale: realizări şi perspective

Ţin să mulţumesc organizatorilor Mesei rotunde pentru iniţiativa de a organiza acest eveniment şi pentru invitaţia de a participa la el. Este o idee foarte bună. Multe probleme în societate apar din lipsa de comunicare la toate nivelurile. Această Masă rotundă este o posibilitate pentru noi să ne expunem pe marginea problemelor cu care se confruntă contabilii în relaţiile cu Serviciul fiscal în munca de zi cu zi. Contabilul este poate persoana cea mai responsabilă şi pregătită din punct de vedere profesional în cadrul unei entităţi pentru calculul corect şi plata în buget a impozitelor şi taxelor. Dările de seamă contabile sunt întocmite de contabil, toate controalele fiscale, de asemenea, încep şi să termină în contabilitate.

Pentru contribuabili, o reformă de succes a administrării fiscale ar însemna, în primul rînd, rezolvarea acelor probleme cu care ne confruntăm astăzi şi care ne creează multe dificultăţi în activitatea noastră. Astăzi, în persoana contabilului entităţii i se transmit tot mai multe funcţii ce ţin de administrarea fiscală, care nu sunt fireşti pentru activitatea acesteia. De multe ori, această muncă ocupă mult timp, iar pentru comiterea unor erori ce ţin de aceste obligaţiuni este sancţionat în primul rînd contabilul. Numai cîteva exemple: evidenţa subdiviziunilor, declararea şi plata impozitelor în diferite bugete în raport la fiecare subdiviziune; evidenţa complicată a indemnizaţiilor pentru pierderea incapacităţii temporare de muncă, evidenţa complicată a mărfurilor social necesare şi a adaosului comercial la ele, etc. Contabilul este persoana care permanent se află între cîteva părţi: administratorul întreprinderii, acţionari şi asociaţi, organele cu funcţii de control fiscal şi angajaţi. Pentru a asigura o balanţă de interese urmează să-şi îndeplinească cinstit şi corect munca din toate punctele de vedere.

Aş vrea să punctez cîteva probleme cu care se confruntă contribuabilii ce ţin de calculul, plata impozitelor şi relaţiile cu Serviciul fiscal.

Legislaţie fiscală calitativă şi o administrare fiscală eficientă, echitabilă, transparentă şi cinstită

De mai multe ori contabilii şi-au exprimat opinia că nivelul impozitelor în ţara noastră nu este cea mai mare problemă a entităţilor pe care le reprezentăm. Suntem conştienţi că ţara trebuie să existe şi pentru aceasta are nevoie de bani pentru a-şi acoperi cheltuielile.

Vă aducem aminte, că ACAP a fost printre puţinii care în mod public s-au expus împotriva introducerii cotei 0% la impozitul pe venit. Şi nu acum, cum au făcut-o majoritatea, dar în anul 2007. Şi am spus că acest pas nu are nimic comun cu stimularea investiţiilor şi acordarea susţinerii agenţilor economici, care au nevoie de această încurajare. Pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (ÎMM) la momentul acceptării cotei de 0% la impozitul pe venit erau active facilităţi fiscale eficiente privind scutirea de plata impozitului pe venit. Rezultatele acestui experiment, după părerea mea, nu este unul pozitiv. Investiţiile n-au crescut semnificativ, creştere economică, de asemenea, nu avem, economia n-a devenit mai transparentă. Iar unele categorii de întreprinderi din domenii destul de profitabile în aceşti ani n-au plătit nici un impozit din activitatea de bază: nici TVA, nici accize şi nici impozit pe venit, care era unicul impozit spre plată.Consecinţele acestei decizii au fost suportate, în primul rînd, de bugetul de stat, care n-a încasat sume semnificative. Şi, de asemenea, au avut de suportat consecinţele cotei 0% şi entităţile, în primul rînd, în persoana contabililor, care pe parcursul acestor ani au fost intimidaţi de organele cu funcţii de control fiscal în procesul greu de căutare a noi surse de venit în bugetul statului în formă de sancţiuni fiscale. În articolul pe această temă, publicat în ziarul Logos Press în luna aprilie 2007, noi am presupus, că în lipsa încasărilor de la impozitul pe venit, statul va acoperi golul prin încasări adăugătoare la articolul „Amenzi şi sancţiuni fiscale”. În mare măsură, aşa şi s-a întîmplat. Inclusiv şi pentru încălcări nesemnificative: completarea facturilor fiscale, foi de parcurs, etc.

În persoana contabilului, statul - Serviciului fiscal, are o persoană responsabilă cu un grad înalt de independenţă, care se conduce de Codul etic de conduită profesională, şi care doreşte să-şi îndeplinească cinstit din numele entităţii pe care o reprezintă obligaţiunile faţă de buget. Pentru a realiza acest deziderat rămîne să fie adoptată o legislaţie fiscală clară şi univocă. Din care ar reieşi ce impozite trebuie să plătim şi cum să le calculăm. Din păcate, la acest compartiment avem mari probleme. Problemele principale cu care se confruntă contabilii responsabili la întreprinderi de calculul şi plata impozitelor şi taxelor, sunt generate de legislaţia fiscală necalitativă şi administrarea fiscală care pînă cînd lasă de dorit. Cum poţi să plăteşti impozite şi taxe, dacă nu ştii cum să le calculezi corect?

După mai mult de zece ani de implementare a Codului fiscal avem norme neclare, care sunt tratate incorect inclusiv şi de organele fiscale. Totodată, se tărăgănează corectarea în lege a erorilor şi nonsens-urilor. În ţara noastră, nici o instituţie nu şi-a asumat prin fapte iniţiativa să fie responsabilă de calitatea şi perfecţionarea continuă a legislaţiei fiscale, de calitatea modificărilor în lege. Iar actorii, care sunt implicaţi în acest proces (greu şi migălos!!) de facere de legi, de multe ori dau vina unul pe altul. Presupun, că legiuitorul îşi înţelege funcţia sa numai în votarea legii în Parlament, fără a urmări impactul legilor adoptate, fără a face o interpretare a unor norme din lege neclare pe parcursul a mai multor ani. Instituţiile implicate în procesul de administrare fiscală, de asemenea, consideră că nu este treaba lor şi nu contribuie eficient la perfecţionarea legislaţiei fiscale. În fiecare an, Codul fiscal este modificat în dependenţă de conjunctura zilei, fără ca acesta să fie văzut ca un tot întreg, ca o lege, care urmează să servească ţarii, fiind bazată pe careva principii clare (nu doar pentru funcţionarii de stat) şi transparente, să genereze beneficii şi avantaje atît bugetului ţării, cît şi contribuabililor săi.

Iată unele norme din Codul fiscal, sau situaţii care nu au o interpretare univocă:

1.Articolul 111 din Codul fiscal, Locul livrării serviciilor privind impozitarea cu TVA;

2.Majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat este o repartizare de dividende?

3.Se casează un mijloc fix. Ce urmări fiscale avem privind TVA?

4.Livrarea dreptului de autor este o livrare impozabilă cu TVA?

5.Urmările fiscale ce ţin de transmiterea unor bunuri materiale în cadrul realizării unui program investiţional ce reiese din privatizarea unei întreprinderi, etc.

Majoritatea acestor probleme sunt cunoscute de mulţi ani, dar din păcate nu se întreprind acţiuni eficiente pentru a le rezolva.

Legislaţia noastră fiscală urmează să fie logică, să contribuie la realizarea politicilor statului ce ţin de dezvoltarea antreprenoriatului, asigurarea unui climat atractiv de investiţii, etc. Realitatea din păcate în multe cazuri este alta.

Numai un exemplu, în acest sens, din Actul de Control al Curţii de Conturi (pe rezultatele controlului activităţii Serviciului fiscal) recent publicat în Monitorul oficial. Pot să comentez acest caz deoarece îl cunosc din prima sursă. Se vorbeşte de o întreprindere, care cu cîtiva ani în urmă a procurat pachetul de acţiuni (mai mul de 90%) al statului în întreprinderea Transcon-M SA. În conformitate cu contractul de privatizare, cumpărătorul a avut obligaţiunea să învestească căteva zeci de milioane de lei în întreprinderea procurată. Toate obligaţiunile au fost îndeplinite. O parte din investiţii au fost efectuate în bani, altă parte din investiţii - în formă de utilaj transmis de investitor (acţionar) entităţii procurate. Pentru investitor această livrare de utilaj a fost impozabilă privind TVA. A fost calculat TVA în momentul transmiterii utilajului entităţii, întocmite facturi fiscale.

Problema care a apărut pe marginea controlului fiscal la întreprinderea Transcon-M SRL este următoarea:

1.Anularea dreptului de trecere în cont a sumei de TVA în mărime de cîteva mln de lei din livrarea utilajului de către acţionar în legătură cu realizarea programului de privatizare, sancţiuni (amenzi, penalitate) în legătură cu această anulare.

Motiv art.102 din Codul fiscal „se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează să fie achitate furnizorilor plătitori ai TVA”.

2.Anularea dreptului de a calcula uzura mijloacelor fixe în scopuri fiscale în valoare de cîteva zeci de mln de lei transmise entităţii în conformitate cu contractul semnat de acţionar cu statul. Motiv, norma din Regulamentul privind calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale potrivit căreia nu se calculează uzura în scopuri fiscale de la valoarea bunurile primite în formă de donaţie.

În rezultatul examinării contestaţiei Deciziei pe marginea actului de control prezentată de contribuabil, Serviciul fiscal a modificat Decizia iniţială ce ţine de anularea dreptului de trecere în cont a sumei TVA din această tranzacţie şi sancţiunile calculate, dar a lăsat în vigoare anularea dreptului de deducere a uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. Ulterior, după mai mult de un an de zile de „luptă” (dezacorduri, contestaţii, iniţiere proces de judecată, sustragere de resurse financiare din circulaţia întreprinderii, situaţie de incertitudine egală cu stoparea activităţii, etc) a contribuabilului pentru drepturile sale legale, organul fiscal a modificat Decizia iniţială şi în partea ce se referă la anularea dreptului de a calcula şi de a deduce în scopuri fiscale uzura mijloacelor fixe primite ca investiţii. A rămas fără răspuns numai o întrebare. Cum de a fost posibilă primirea unei decizii vădit incorecte, care a provocat prejudicii semnificative contribuabilului?

Curtea de Conturi, în Actul publicat, pune la îndoială corectitudinea modificării Deciziei iniţiale, şi recomandă Ministerului finanţelor sa i-a atitudine pe marginea acestui caz.

După părerea noastră, în exemplul expus mai sus s-a găsit un motiv formal din legislaţie (precum că această tranzacţie este donaţie de bunuri, ce nu corespunde sensului economic al acestei tranzacţii) pentru a defavoriza întreprinderea pentru acţiuni absolut legale ce ţin de privatizarea unei întreprinderi şi efectuarea investiţiilor pentru a reanima întreprinderea procurată. Această tranzacţie nu este o acţiune de binefacere sau transmitere gratuită de bunuri (sau cum este scris în Actul de control al Curţii de Conturi „a primit gratis” (?)), dar este o obligaţiune a acţionarului stabilită în baza contractului de privatizare. Valoarea acestor bunuri a fost reflectată în evidenţa entităţii procurate ca o datorie pe termen lung faţă de acţionar, care urmează ulterior să fie atribuită la majorarea capitalului social prin emisie de noi acţiuni, sau etc.

În acest exemplu au fost evidenţiate mai multe neajunsuri, care sunt caracteristice calităţii legislaţiei noastre fiscale şi care ţin de calitatea administrării fiscale:

1.Entitatea deţine un răspuns în scris al organului fiscal primit anterior, care confirmă corectitudinea obligaţiunilor sale fiscale din această tranzacţie, şi de care nu s-a ţinut cont la emiterea deciziei pe rezultatele controlului fiscal. Aceasta n-a fost motiv pentru necalcularea sancţiunilor fiscale.

2.Legislaţia fiscală neclară, Serviciul fiscal n-a întreprins măsuri pentru a primi interpretarea legiuitorului pe această întrebare.

3.Abordare tendenţioasă privind urmările fiscale ce reiese din această tranzacţie făcută de Serviciului fiscal, în defavoarea contribuabilului. Fără a intra acum în polemică pe marginea interpretării privind tranzacţia descrisă mai sus şi fără a aduce argumente, dar care pot să le aduc în cadrul unor discuţii separate pe acest caz, vreau să expun o părere generală scurtă, că chiar în contextul actual al legii, în care această operaţiuni nu este descrisă printr-un rînd separat, abordarea iniţială făcută de Serviciul fiscal nu corespunde principiilor generale care stau la baza Codului fiscal.

4.Lipsa de curaj a Serviciului fiscal de a aplica legislaţia fiscală în conformitate cu conţinutul operaţiunii economice (dar nu folosind partea formală pentru a primi o decizie în defavoarea contribuabilului), cu sensul economic al tranzacţiei, care ar fi o decizie corectă din numele statului pentru contribuabilul său.

5.Lipsa unei independenţe reale a Serviciului fiscal în primirea deciziilor, în situaţia cînd Deciziile acestuia sunt tendenţios interpretate (date aprecieri şi învinuire prea dure, după părerea noastră, neargumentate în unele cazuri) de Curtea de conturi.

În Actul de Control privind activitatea Serviciului fiscal, toate aprecierile, concluziile date activităţii Serviciului fiscal, sunt numai pentru cazurile că s-a luat prea puţin de la contribuabili. Nici un exemplu n-a fost descris, cînd Serviciul fiscal a primit o decizie în defavoarea contribuabilului.

6.Articolul 11 din Codul fiscal care prevede că toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale urmează să fie interpretate în favoarea contribuabilului este ignorat de organele de control fiscal.

Menţionăm că conform art.6(8) lit. b) din Codul Fiscal al Republicii Moldova, impozitele şi taxele stabilite în Codul Fiscal (inclusiv TVA) se bazează pe următoarele principii: certitudinea impunerii - existenta de norme juridice clare, care exclud interpretările arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permiţînd acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lui fiscale.

Dacă această normă ar fi fost funcţională şi toate incertitudinile din Codul fiscal ar fi fost interpretate în favoarea contribuabilului, atunci statul ar fi fost cointeresat ca toate „găurile” şi neclarităţile, care se conţin în lege să fie corectate în timp scurt, dar nu ca în cazul nostru, cînd se tărăgănează ani de zile.

7.Lipsa unei responsabilităţi personale a persoanelor implicate în procesul de control fiscal, de primire a deciziilor, pentru concluziile formulate în actele de control fiscal şi pentru deciziile primite pe marginea controalelor fiscale şi, de asemenea, responsabilitatea persoanelor care dau unele aprecieri nefondate şi tendenţioase pe marginea verificării activităţii Serviciului fiscal.

Propuneri:

1.Redactarea textului şi publicarea oficială a Codului fiscal într-o nouă redacţie.

Posibil că Titlul II urmează să fie constituit din două părţi : Contribuabili întreprinderi şi Contribuabili persoane fizice-cetăţeni.

2.De stabilit o persoană concretă în cadrul Ministerului finanţelor sau IFPS, cunoscută în acest scop de toţi, care să monitorizeze în regim permanent realizarea în practică a normelor legislaţiei fiscale, obiecţiile, neclarităţile expuse în ediţiile periodice de specialitate, inspectori fiscali şi să concentreze toate propunerile de modificare a legislaţiei fiscale.

3.Legiuitorul să contribuie la emiterea unor interpretări a normelor fiscale neclare, iar organele de administrare fiscală să se adreseze cu astfel de cereri.

Calitatea explicaţiilor date de Serviciul fiscal.

În situaţia de incertitudine în care se află contribuabilii, unica ieşire din situaţie este adresarea în scris după explicaţii.

Din păcate multe din aceste răspunsuri în afară de unele norme din legislaţia fiscală, practic nu conţin careva informaţii utile. Conştientizăm, că sunt limitări şi constrîngeri în activitatea Serviciului fiscal, care nu-i permit să fie tare independent şi obiectiv în elaborarea acestor explicaţii. Şi din păcate, aceste explicaţii nu uşurează situaţia contribuabilului, care urmează să primească de fiecare dată careva decizii privind plata impozitelor.

Cu părere de rău, Serviciul fiscal nu foloseşte posibilitatea de a se adresa legiuitorului pentru a face tălmăcirea normelor neclare din legislaţia fiscală. Dacă şi au fost, aceste adresări n-au fost făcute publice.

Propuneri

1. Să fie instituit un Consiliu Сonsultativ pe lîngă Serviciul fiscal din persoane reprezentative, inclusiv şi practicieni cu un grad înalt de independenţă şi autoritate profesională bună, cu scopul de a formula propuneri şi sfaturi privind elaborarea mecanismelor de implementare a legislaţiei fiscale.

Înţelegere învechită privind deductibilitatea unor cheltuieli suportate în cadrul activităţii de antreprenoriat

Codul fiscal şi legislaţia în domeniu nu facilitează dezvoltarea programelor sociale proprii ale entităţilor. Toate aceste cheltuieli nu se permit spre deducere şi se includ în venitul impozabil a angajaţilor.

În activitatea economică, entităţile, în calitatea sa de plătitori de impozite şi care asigură locuri de muncă pentru societate, se confruntă cu noi provocări. În aceste condiţii grele de activitate, acestea urmează să aibă destulă libertate în alegerea formelor şi metodelor de organizare a afacerii sale, inclusiv şi ce ţine de unele articolele de cheltuieli, care sînt relevante pentru activitatea lor. Anumite cheltuieli, care cu ceva timp în urmă, erau privite ca extravagante, astăzi sînt fireşti pentru activitatea de antreprenoriat. Urmează să se schimbe şi abordarea organelor fiscale privind deductibilitatea acestor cheltuieli.

Situaţia, cînd contribuabilul trebuie să se justifice pentru unele cheltuieli, suportate în cadrul activităţii sale de antreprenoriat, pentru practica noastră fiscală este o realitate obişnuită. În unele situaţii, înţelegerea antreprenorului privind organizarea afacerii proprii diferă de înţelegerea inspectorului fiscal în acest sens.

Problema subdiviziunilor

Noţiunea de subdiviziune a unei întreprinderi a evaluat semnificativ în ultimul timp fără a fi modificată definiţia dată în Codul fiscal. În prezent, Subdiviziune este inclusiv: fiecare panou publicitar; fiecare lot de pămînt, inclusiv dacă se află în aceeaşi localitate; fiecare unitate de utilaj aflat în afara secţiei de producere, etc. Iniţial, noţiunea de subdiviziune era înţeleasă ca locul unde entitatea are activitate (magazin, depozit, loc de producere, acordare servicii) pentru a verifica activitatea în mod operativ şi/sau pentru a redistribui impozitele locale în bugete diferite. În prezent, Serviciul fiscal doreşte să aibă o bază de date foarte completă despre fiecare entitate pentru a administra toate impozitele plătite. Entităţile sunt sancţionate pentru nedeclararea unor obiecte, care deseori, în înţelegerea contribuabililor, nu corespund noţiunii de Subdiviziune expusă în Codul fiscal. Mai mult ca atît, contribuabilii nu pot să declare aceste subdiviziuni pe propria răspundere, se cere ca fiecare din acestea să fie confirmate documentar (contract locaţiune, extrase etc). Pentru expirarea termenelor de prezentare a informaţiei privind subdiviziunile contribuabilii sunt amendaţi. De asemenea, această bază lărgită de subdiviziuni creează incomodităţi contribuabililor privind declararea, plata şi evidenţa impozitelor în raport la diferite oficii fiscale teritoriale, declararea şi plata impozitelor în diferite bugete.

Sancţiuni fiscale exagerate pentru încălcări fiscale nesemnificative

Pledăm pentru stabilirea unor sancţiuni dure pentru fapte de evaziune fiscală, pentru încălcări grave ale legislaţiei fiscale. Dar pentru încălcări nesemnificative, sancţiunile fiscale să nu fie mari. În prezent, practica fiscală este următoarea: dacă nu sunt depistate încălcări ale legislaţiei fiscale, se purcede la verificarea corectitudinii completării documentelor contabile primare (facturi fiscale, foi de parcurs, etc), unde în fiecare contabilitate pot fi depistate careva abateri, care nu au nici o relevanţă pentru determinarea corectă a obligaţiunilor fiscale.

Asigurarea financiară a reformei Serviciului fiscal

În acest sens, aş vrea să mă refer numai la un mic aspect. Retribuirea muncii funcţionarilor Serviciului fiscal. Cum putem asigura ca inspectorii fiscale să rămînă oneşti, necorupţi, buni profesionişti cu salarii de 2-3 mii?! Dacă noi acceptăm aşa posibilitate, înseamnă că noi nu suntem cinstiţi cu noi înşine. Fiecare reformă cere bani, iar factorul uman în realizarea cu succes a reformei administrării fiscale are o importanţă primordială.

Schimbări pozitive

Menţionăm şi multe lucruri pozitive care intervin în activitatea Serviciului fiscal. Spre exemplu, ceva timp în urmă, o entitate pe care am reprezentat-o în calitate de contabil a depus o cerere de restituire a sumei TVA, suma spre restituire era aproximativ de 1 mln de lei. Procedura a fost severă, dar acceptabilă pentru situaţia de restituire a banilor din bugetul statului. După ce am fost invitaţi la Serviciul fiscal pentru a primi Decizia de restituire a TVA în suma cerută, administratorul întreprinderii, care are experienţă de activitate şi în alte ţări (Rusia, Ucraina), cînd am ieşit din clădirea organului fiscal cu decizia de restituire în mînă a pronunţat următoarele cuvinte: Noi am primit toţi banii care ne se cuvin şi n-am plătit nimic?!! În Ucraina şi Rusia acest lucru este imposibil.

De asemenea, aş vrea să menţionez suportul Serviciului fiscal acordat inclusiv ACAP în instruirea contabililor în cadrul cursurilor de instruire pe teme ce ţin de legislaţia fiscale. Avem cărţi, broşuri editate împreună. Specialiştii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat toţi aceşti ani au fost lideri, în implementarea Codului fiscal.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Veaceslav Ciobanu,

Preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova (ACAP)

m. Chişinău, 13 decembrie 2011