Întocmirea incompletă a facturii fiscale

Unii contabili nu atrag îndeajuns atenţie completării corecte şi depline a facturii fiscale conform Instrucţiunii. Consideră că este de ajuns ca aceasta să conţină rechizitele obligatorii prevăzute la art.117(2) din Codul Fiscal. Aceasta deseori duce la consecinţe negative, pînă la aplicarea amenzilor în cadrul verificării efectuate de către organele împuternicite.

Recent a avut loc un proces judiciar cu subiectul completarea incompletă a facturilor fiscale în urma căruia Curtea Supremă de Justiţie a emis Decizia nr. 3r-1531/10 din 13.10.2010 prin care a stabilit că acţiunile Inspectoratului Fiscal de Stat, adică aplicarea amenzii unui agent economic pentru întocmirea incompletă a 110 facturi fiscale conform art. 257(1) din Codul Fiscal, este corectă.

Amenda a fost aplicată agentului economic în special pentru necompletarea sau completarea inadecvată a următoarelor rechizite:

1.            în rubrica 8 nu este indicat numărul şi seria foii de parcurs cu care a fost transportată marfa, indiferent de cine a fost transportatorul (furnizorul sau cumpărătorul) ¹;

2.            în rubrica 5 şi în rubrica 6 - punctul de descărcare este indicat Chişinău fără a indica adresa concretă a punctului de descărcare a mărfii;

3.            în rubrica 9 nu este indicat transportatorul;

4.            în rubrica 3 nu este indicată delegaţia, data şi delegatul ²;

5.            în rubrica 16 nu este indicată funcţia şi familia persoanei care a permis eliberarea mărfurilor din numele întreprinderii furnizor;

6.            în rubrica 19 nu este indicată funcţia şi familia persoanei care a predat mărfurile întreprinderii cumpărător;

Inspectoratul Fiscal de Stat, în decizia emisă în urma controlului, a constatat:

1.            încălcarea prevederilor art. 15, 17-18, art. 20-21, art. 33, art. 35-36 ale Instrucţiunii „Cu privire la completarea formularului tipizat de document primar cu regim special al facturii fiscale pentru livrările de mărfuri şi servicii impozabile cu TVA”, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor al RM nr. 32 din 11 martie 2002;

2.            încălcarea prevederilor art. 19 pct. (12) din Legea contabilităţii nr. 113 din 27 aprilie 2007 ²;

3.            încălcarea pct. 4 din Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special”, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 294 din 17 martie 1998;

4.            încălcarea legislaţiei conform prevederilor art. 8 pct. (2) lit. c) din Codul fiscal.

Agentul economic, în apărarea sa a argumentat că aceste facturi fiscale conţin toate rechizitele obligatorii, prevăzute la art.117(2) din Codul Fiscal. Însă aceasta nu a fost de ajuns pentru a convinge Curtea de legalitatea acţiunilor sale.

Curtea Supremă de Justiţie a argumentat decizia emisă contra agentului economic în felul următor:

„Astfel, art. 117 alin. (2) din Cod fiscal, indică că factura fiscală trebuie să includă numărul curent al facturii, denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului, data eliberării facturii, data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii, denumirea (numele) şi adresa cumpărătorului, tipul livrării, pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii: cantitatea mărfii, preţul unui articol de marfă fără T.V.A., cota T.V.A., suma T.V.A. pe un articol de marfă, suma totală a livrării de mărfuri, servicii, care urmează a fi achitată şi suma totală a T.V.A.

Totodată, la caz se reţine că conform pct. 4 al Instrucţiunii privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 294 din 17 martie 1998, care reglementează formularele tipizate de documente primare cu regim special, drept elemente obligatorii sunt denumirea documentului, numărul şi seria formularului, data întocmirii documentului, denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entităţii în numele căreia este întocmit documentul, denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru persoanele fizice – codul personal, conţinutul faptelor economice, etaloanele cantitative şi valorice în care sînt exprimate faptele economice, funcţia, numele, prenumele şi semnătura, a persoanelor responsabile de efectuarea şi înregistrarea faptelor economice. De asemenea prin punctul dat fiind statuat că facturile fiscale conţin şi altă informaţie prevăzută în titlul III al Codului fiscal.

În speţă prezintă relevanţă şi dispoziţiile Instrucţiunii privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special al facturii fiscale pentru livrările de mărfuri şi servicii impozabile cu TVA aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 32 din 11 martie 2002, care a fost aprobată în temeiul Legii contabilităţii nr. 426-XIII din 04 aprilie 1995 şi Hotărârii Guvernului RM nr. 294 din 17 martie 1998, unde la Capitolul II a fost reglementată completarea facturii fiscale la livrarea mărfurilor.

Art. 117 alin. (2) din Cod fiscal urmează a fi privit în coroborare cu dispoziţiile legale sus citate, fapt ce denotă că facturile fiscale indicate în actul de control au fost întocmite incomplet, ce contravine cerinţelor care reglementează completarea formularului tipizat de document primar cu regim special al facturii fiscale, fapt care atrage prin sine sancţiunea stabilită de art. 257 slin. (1) Cod fiscal, care direct indică că întocmirea incompletă sau neadecvată a documentelor primare de evidenţă în scopuri fiscale (sau lipsa totală a lor) şi/sau a dărilor de seamă fiscale se sancţionează cu amendă în mărime de 500 lei ³ pentru fiecare caz.”

Astfel atenţionăm cititorilor asupra necesităţii completării facturilor fiscale în corespundere cu Instrucţiunea de completare a lor, cu indicarea tuturor rechizitelor obligatorii, nu numai a celor specificate în art.117(2) din Codul Fiscal.

Începînd cu 01.11.2010, facturile fiscale de tip nou se vor completa în corespundere cu prevederile art.117(2) din Codul Fiscal, art.19 (6 şi 12) din Legea Contabilităţii nr. 113-XVI  din  27.04.2007, punctul 4 din Anexa nr.2 la HG nr. 294 din 17.03.1998 şi Anexa 4 din Ordinul nr.115 din 06.09.2010.

Pentru a vedea schimbările intervenite în completarea facturilor fiscale de tip nou – articolul Factura fiscală de tip nou. Ce schimbări faţă de formularul vechi?.

_______________________________________________________________________________

1.         Este dificil de îndeplinit obligaţia de a indica pe toate exemplarele facturii fiscale a numărului foii de parcurs în baza căreia s-a transportat marfa, în special în cazul cînd transportatorul nu este furnizorul dar cumpărătorul

2.         În rîndul 3 “Delegaţie” se indică seria, numărul delegaţiei şi data, precum şi numele, prenumele persoanei delegate şi denumirea cumpărătorului care a eliberat delegaţia, în celelalte cazuri – numele, prenumele persoanei căreia i s-au livrat valori materiale. Conform art.19(12) din Legea Contabilităţii nr. 113 din 27 aprilie 2007, documentele de casă, bancare şi de decontare, datoriile financiare, comerciale şi calculate pot fi semnate unipersonal de conducătorul entităţii ori de două persoane cu drept de semnătură: prima semnătură aparţine conducătorului sau altei persoane împuternicite, a doua - contabilului-şef sau altei persoane împuternicite. Semnăturile pe documentele menţionate, după caz, se confirmă prin aplicarea ştampilei entităţii respective. Pentru ca altă persoană să semneze pentru eliberarea sau primirea mărfii, aceasta trebuie să fie împuternicită prin delegaţie, sau în caz că această persoană este angajatul întreprinderii – prin ordin intern.

3.         La momentul emiterii deciziei IFS, era în vigoare redacţia veche a art.257(1), conform căreia amenda pentru fiecare caz de încălcare constituia 500 lei, fără stabilirea unui plafon maxim al amenzii cumulative.