37.9k
Home  »  Articole  »  Fiscalitate   »   Facilitatea fiscală este venit?

Facilitatea fiscală este venit?

(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

Facilitatea fiscală este venit?

De mai mult timp mă interesează răspunsul la această întrebare. Mai bine spus, dorinţa de a face lumină în întrebarea enunţată în titlu. Pe parcurs a mai mult de 10 ani, după părerea mea, abordarea legată de această întrebare, prezentă în unele scrisori explicative emise de IFS, pe paginile publicaţiilor periodice, pe paginile manualelor de contabilitate, este incorectă. Abordarea este următoare: facilitatea fiscală urmează să fie reflectată în contabilitate în momentul apariţiei (acordării) ca o datorie în corespondenţă cu contul de cheltuieli, iar ulterior, dacă condiţiile acordării facilităţile fiscale sunt îndeplinite, datoria se va casa în componenţa contului de venit. În mare parte, abordarea actuală a problemei analizate, a fost elaborată de organele fiscale prin explicaţiile emise la această temă, şi are la origine, ca şi altele asemănătoare, scopuri „nobile” de protejare a bugetului statului (la capitol venituri). Se propunea ca „venitul” din facilităţi fiscale să fie inclus în componenţa venitului impozabil şi impozitat, în acest scop s-a recurs la o interpretare a standardelor de contabilitate.Această tratare a problemei a apărut în anii 2003-2004, pe atunci în Codul fiscal erau prezente o mulţime de facilităţi fiscale privind impozitul pe venit. Nu cred ca a fost o rea voinţă, mai degrabă necunoaşterea spiritului şi principiilor standardelor performante de contabilitate.Noi (contabili, beneficiari ai rapoartelor financiare) ne-am deprins că în ţara noastră calitatea bilanţului contabil are relevanţă, în primul rînd, pentru a calcula corect obligaţiunile fiscale. Contabilitatea deserveşte fiscalitatea…

Timpurile însă se schimbă…

Accesul la standarde performante de contabilitate (SIRF) tot mai mult ne permite să înţelegem filozofia acestor standarde care au menirea să deservească nu numai fiscalitatea. În acest context, am să încerc să argumentez altă abordare privind reflectarea în contabilitate a facilităţilor fiscale, bazată pe conţinutul economic al acestui fapt. Şi anume, facilitatea fiscală la momentul acordării acesteia nu este o cheltuială, nu sunt nici criterii de constatare a unei datorii, corespunzător, nu avem motive de a casa (atribui) la venit valoarea facilităţii fiscale.

Ce este o facilitate fiscală?

În conformitate cu definiţia dată în Codul fiscal „Facilitate fiscală – suma impozitului sau taxei nevărsată la buget sub formele stabilite la art.6 alin.(9) lit.g);” „g) facilităţi (înlesniri) fiscale – elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului  impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia, sub formă de:

              -        scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;

              -    scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;

             -      cote reduse ale impozitelor sau taxelor;

             -     reducerea obiectului impozabil;

             -        amînare ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;

              -   eşalonări ale obligaţiei fiscale”.

De la simplu la compus

În acest context, pun în discuţie următoarea situaţie concretă care ţine de facilitatea fiscală prevăzută în Codul fiscal (art.282 alin.(2)) prin care se acordă o reducere de 15% la plata impozitului pe bunurile imobiliare dacă plata impozitului se va efectua integral pînă la data de 30 iunie a anului de raportare. Întrebarea este următoare, cum se vor reflecta în contabilitate înregistrările ce ţin de calculul obligaţiunii fiscale şi acordarea facilităţii? Răspunsul, presupun, că trebuie să conţină una din două variante posibile pentru situaţia descrisă. Prima, datoria privind impozitul pe bunurile imobiliare se reflectă în evidenţa contabilă în corespondenţă cu contul de cheltuieli integral, fără a ţine cont de facilitatea acordată, ulterior partea datoriei neachitată, egală cu valoarea facilităţii fiscale, se reflectă în componenţa veniturilor.

A doua variantă, datoria privind plata impozitului se reflectă numai în mărimea valorii reale a obligaţiunii fiscale care este diminuată cu valoarea facilităţii fiscale. În acest caz, datoria înregistrată în contabilitate este reală şi corespunde cu datoria înregistrată în fişa personală a contribuabilului în baza de date a IFS.

Am analizat părerea altor profesionişti contabili pe această întrebare. Cineva mi-a arătat materialele primite în cadrul unui seminar de instruire în care era analizat un exemplu asemănător.

Exemplu: O întreprindere şi-a calculat obligaţiunea privind impozitul pe bunurile imobiliare în mărime de 1.000,00 lei fără facilitatea fiscală, entitatea a achitat impozitul pînă la 30 iunie şi a primit o reducere de 15%, impozitul achitat constituie 850,00 lei, facilitatea fiscală acordată constituie 150,00 lei. Se propuneau următoarele înregistrări contabile:

Dt Cheltuieli                                      Ct Datorii decontări cu bugetul       1.000,00 lei,

Dt Datorii decontări cu bugetul           Ct Conturi în bănci                         850,00 lei,

Dt Datorii decontări cu bugetul          Ct Alte venituri operaţionale             150,00 lei.

După părerea mea, înregistrările contabile nu sunt corecte. Valoarea datoriei constatate (1.000,00 lei) nu corespunde criteriilor de evaluare a acesteia, stabilite în standardele de contabilitate, este supraestimată. Datoria entităţii faţă de buget, care reiese din darea de seamă fiscală prezentată, este de 850,00 lei, această datorie va fi înregistrată şi în fişa personală a contribuabilului în rezultatul procesării dării de seamă fiscale, prezentate de entitate. Dacă cele spuse mai sus este un adevăr şi datoria faţă de buget urmează să fie evaluată la valoarea diminuată cu suma facilităţii fiscale, atunci înregistrarea contabilă privind casarea la venit a valorii facilităţii fiscale este irelevantă.

Mai jos prezint înregistrările contabile care reflectă corect conţinutul economic al faptului economic analizat – datoria entităţii faţă de buget privind impozitul pe bunurile imobiliare în situaţia cînd aceasta a beneficiat de reducere cu 15% a impozitului (facilitate fiscală).  

Dt Cheltuieli                                       Ct Datorii decontări cu bugetul          850,00 lei,

Dt Datorii decontări cu bugetul          Ct Conturi în bănci                           850,00 lei,

Să presupunem că iniţial entitatea a prezentat o dare de seamă fiscală fără a pretinde la reducere de 15% declarînd o obligaţiune fiscală de 1.000,00 lei, iar ulterior a decis să pretindă la facilitatea fiscală, prezentînd o dare de seamă corectată. Care ar fi înregistrările contabile în acest caz?

i)Reflectarea datoriei în baza dării de seamă fiscale iniţiale:

Dt Cheltuieli                                Ct Datorii decontări cu bugetul            1.000,00 lei,

ii) Reflectarea în evidenţă a dării de seamă fiscale corectate prin care entitatea beneficiază de reducerea impozitului cu 15%, se micşorează datoria calculată anterior cu valoarea facilităţii fiscale (reducerea de 15%) în corespondenţă cu micşorarea cheltuielilor:

Dt Cheltuieli                                Ct Datorii decontări cu bugetul             (150,00) lei,

În acest caz, de asemenea, se corectează (se micşorează) datoria faţă de buget cu valoarea facilităţii fiscale, calculată anterior, în corespondenţă cu micşorarea cheltuielilor, dar nu se majorează venitul.

Entitatea A acordă reducere la plată entităţii B

După conţinutul său economic, faptul economic descris mai sus – beneficiere de reducere de 15% la plata impozitului pe bunurile imobiliare – este identic cu următorul fapt economic caracteristic relaţiilor dintre două entităţi din domeniul activităţii de întreprinzător. Entitatea A este furnizor de marfă pentru entitatea B, preţul de realizare pentru un set de marfă este de 1.000,00 lei. Entitatea A poate acorda un discount de 15% entităţii B dacă aceasta îşi asumă careva obligaţiuni faţă de entitatea A, de exemplu, să procure marfă pînă la sfîrţitul anului numai de la entitatea A. Cum va reflecta entitatea B în contabilitatea sa datoria faţă de entitatea A pentru livrarea unui set de marfă? Va ţine cont de discount-ul de 15%? Pentru acest caz răspunsul noi îl cunoaştem deoarece este o situaţie obişnuită din practica contabilă, legată de acordarea unor reduceri (discount-uri). Marfa va fi reflectată la costul de livrare, preţul conform catalogului minus discount-ul acordat în mărime de 15% (se acordă la momentul livrării), în corespondenţă cu contul datorii faţă de furnizori. Corespunzător, datoria faţă de furnizor va fi reflectată la valoarea ei reală, diminuată cu valoarea discount-ului acordat. Nicidecum nu se va reflecta datoria fără a ţine cont de reducerea de 15%, ca mai apoi valoarea reducerii să fie reflectată la venit.

Dacă sunteţi de acord cu această afirmaţie, atunci aceiaşi abordare urmează să fie aplicată şi în cazul cu reducerea de 15% la plata impozitului pe bunurile imobiliare deoarece conţinutul economic ale acestor fapte economice sunt identice.

Dacă să presupunem că în exemplul cu entităţile A şi B entitatea B va încălca pînă la sfirşitul anului obligaţiunile luate pentru a beneficia de reducerea de 15%, atunci sancţiunile prevăzute în contract (restabilirea discount-ului de 15%, de exemplu) vor fi reflectate la data apariţiei acestora. Analogic, dacă entitatea va încălca obligaţiunile privind acordarea facilităţii fiscale sancţiunile prevăzute în legislaţia fiscală vor fi reflectate în contabilitate la data apariţiei circumstanţelor corespunzătoare.

Datorie faţă de buget reflectată la venit

În care situaţie o parte din datoria privind impozitele sau taxele ar putea să fie reflectată în contul de venit? Numai cînd statul ar urma să ierte o parte de datorie deja înregistrată (amnistie fiscală, iertare datorie, etc). În exemplul analizat, acordarea unei reduceri de 15% la plata impozitului, dacă plata impozitului se efectuează integral la o anumită dată, are alt conţinutul economic.

Conform IAS 37 „O datorie este o obligaţie curentă a entităţii, rezultată din evenimentele trecute, a cărei decontare se aşteaptă să determine o ieşire de resurse încorporînd beneficii economice din entitate”. În conformitate cu această definiţie datoria privind plata impozitului pe bunurile imobiliare urmează să fie reflectată la valoarea sa reală, care conţine facilitatea fiscală, şi nu la valoarea obligaţiunii fiscale care ar fi în altă situaţie.

Istoria problemei

Problema reflectării în evidenţa contabilă a facilităţilor contabile pentru prima dată a apărut pe ordinea de zi în anii 2003-2004, pe neaşteptate, mai bine spus din dorinţa de a găsi o sursă nouă de venit impozabil - facilităţile fiscale. Această idee năstruşnică, precum că orice facilitate fiscală este un venit care urmează, ca atare, să fie reflectat în evidenţa contabilă, a fost „aruncată” opiniei publice de către serviciul fiscal (scrisori explicative, articole în presa de specialitate). Potrivit explicaţiilor enunţate facilitatea fiscală în momentul acordării acesteia urma să fie reflectată în contabilitate ca o datorie amînată (curentă sau pe termen lung), iar în momentul îndeplinirii tuturor cerinţelor privind acordarea facilităţii să fie reflectată în componenţa venitului perioadei inclusiv în componenţa venitului impozabil.

Facilitate privind plata impozitului pe venit

Cele mai semnificative facilităţi fiscale în perioada istorică analizată ţineau de impozitul pe venit (micul business, investiţii, etc). De exemplu, o facilitate pentru micul business care ar avea următorul conţinut economic. Entitatea achită ¼ din obligaţiunea curentă a impozitului pe venit, dacă pe parcursul a trei ani următori aceasta îndeplineşte careva cerinţe (nu are datorii la buget, prezintă dări de seamă fiscale, etc). Dacă să presupunem că obligaţiunea curentă pînă la acordarea facilităţii fiscale este de 10.000,00 lei, după aplicarea facilităţii fiscale este de 2.500,00 lei. Diferenţa de 7.500,00 lei se va achita de entitate dacă aceasta nu va respecta obligaţiunile asumate enumerate mai sus (contract de acordare a facilităţii). Se propuneau următoarele formule contabile:

i)Reflectarea cheltuielilor curente privind impozitul pe venit:

Dt 731 Cheltuieli privind impozitul pe venit  Ct 534 Datorii privind impozitul pe venit  10.000,00 lei,

ii)Reclasificarea facilităţii fiscale ca finanţare cu destinaţie specială:

Dt 534 Datorii privind impozitul pe venit   Ct 423 Finanţări cu destinaţie specială   7.500,00 lei,

iii)Achitarea obligaţiunii curente privind impozitul pe venit:

Dt 534 Datorii privind impozitul pe venit   Ct 242 Conturi curente în bănci        2.500,00 lei,

iv)Atribuirea la venit a datoriei pe termen lung la valoarea facilităţii fiscale, dacă întreprinderea nu şi-a îndeplinit obligaţiunile ce ţin de facilitatea fiscală (peste 3 ani):

Dt 423 Finanţări cu destinaţie specială   Ct 622 Venit din activitatea financiară   7.500,00 lei.

De pe treapta de azi a cunoaşterii standardelor profesionale de contabilitate (SNC, SIRF), filozofiei şi principiilor care stau la baza acestor standarde de contabilitate, menţionez că prin înregistrarea contabilă i) neîntemeiat au fost majorate cheltuielile perioadei cu 7.500,00 lei. Nu există criterii de evaluare a cheltuielilor în această mărime. La data efectuării înregistrării nu este nici o premisă că entitatea va suporta cheltuieli privind impozitul pe venit în această valoare. Corespunzător, la data acordării facilităţii fiscale nu se îndeplinesc criteriile de evaluare a datoriei privind impozitul pe venit în aşa mărime.

Înregistrarea ii) (reclasificarea datoriei pe termen scurt într-o datorie pe termen lung) nu este confirmată documentar şi este bazată pe interpretări arbitrare a standardelor profesionale.

Înregistrarea contabilă cheie este înregistrarea iv), care este şi motivul elaborării acestei metodologii,  prin care, în cazul îndeplinirii condiţiilor acordării facilităţii fiscale, datoria pe termen lung este atribuită la veniturile perioadei. În aşa fel, se majorează venitul impozabil – facilitatea fiscală constituia venit impozabil.

Dacă să presupunem că metodologia propusă privind reflectarea facilităţii fiscale privind impozitul pe venit este corectă (înregistrările i), ii), iii) ), atunci şi în acest caz, înregistrarea iv) prin care datoria pe termen lung în mărimea facilităţii fiscale acordate se casează la venitul perioadei curente, nu este corectă. Dacă să fim consecvenţi logicii metodologiei propuse, atunci valoarea facilităţii fiscale casate ar urma să fie reflectată în contul 731 Datorii (economii) privind impozitul pe venit, anume în corespondenţă cu acest cont a fost formată datoria care ulterior s-a casat.

Facilitate fiscală – sursă de venit scutită de impozit

După cum am spus mai sus, iniţial noţiunea de „venit din facilităţi fiscale” a fost pusă în aplicare cu scopul de a majora baza impozabilă privind impozitul pe venit. „Cu o mînă dăm, cu alta luăm”, se vorbeşte în popor despre ceva asemănător. Presupun, că la un moment dat s-a conştientizat faptul că situaţia cu impozitarea facilităţilor fiscale este stupidă (absurdă, lipsită de sens) şi s-a dorit să fie corectată eroarea. Metoda de corectare a fost aleasă prin aprobarea unui amendament la art.20 Sursele de venit scutite de impozit din Codul fiscal: „z) veniturile obţinute în urma utilizării facilităţilor fiscale”.  Intenţia e bună şi o susţin, dar forma cum a fost făcută – nu. Urma să fie abrogate toate explicaţiile anterioare precum că facilităţile fiscale sunt surse de venit şi să nu se ajungă la violarea Codului fiscal. Pe motiv că „veniturile obţinute în urma utilizării facilităţilor fiscale” nu sunt în conformitate cu criteriile de constatare a acestora stabilite de standardele de contabilitate performante.

Reducere sancţiunilor fiscale cu 50%

Beneficierea de reducere  a sancţiunilor fiscale cu 50%, de asemenea, se înscrie sub noţiunea de facilitate fiscală. Cum se vor reflecta în contabilitate operaţiunile ce ţin de calculul sancţiunilor, reducerii de 50%? Răspuns, după acelaşi principiu, sancţiunile se vor contabiliza în mărimea care include reducerea de 50%, fără a reflecta 50% ca venit. Dacă sancţiunile au fost reflectate în evidenţă în mărime de 100% (la data reflectării în contabilitate nu era cert că entitatea va beneficia de reducerea de 50%), atunci la data acceptării reducerii sancţiunilor de către IFS se va corecta valoarea sancţiunilor (storno) şi nu se va proceda la atribuirea reducerii de 50% în contul de venit.

Concluzie

Facilitatea fiscală este venit? Răspuns -  facilitatea fiscală are ca conţinut economic micşorarea, anularea obligaţiunilor fiscale, calculate anterior sau care puteau fi calculate. Acest fapt urmează să fie contabilizat în corespundere cu conţinutul său economic – la valoarea reală a datoriei faţă de buget care include facilitatea acordată, nu la o valoare probabilă pentru careva circumstanţe. Facilitatea fiscală nu este sursă de venit pentru entitatea care a beneficiat de aceasta.

Comentarii

  1. Petru spune:

    Aveti dreptate d-nu Ciobanu, eu tot timpul reflectam la valoare minima. Pentru ce trebuie de majorat rulajele la venituri si chletuieli? nu vaad sensul

  2. Liubovi/10.07.2013 spune:

    Sint in totul de acord cu D-tre D-le Ciobanu

  3. ghenadie negara spune:

    respect tot ceia ce scrie si cum abordeaza evenimentele dl Ciobanu. am si eu opinia mea la acest capitol. ceia ce se spune in articolul analizat, facinduse trimiteri la IFRS, trebuie mai intii privite conceptual. astfel, cind vorbim de o datorie este cert ca se vorbeste de bilant, adica cum este reflecata aceasta datorie la data de raportare in acest bilant, nu insa cum nimereste aceasta datorie in acel bilant. sincer vorbind, cititorului de bilant ii este indiferent cum a ajuns soldul zero in bilant la 30 iunie referitor acesta datorie cu impozitul pe imobi: 1000-150-850 sau 850-850. astfel, aici avem de a face cu judecata contabilului si cerintele puse in fata lui privind dezvaluirea unor informatii. poate in situatiile finaciare pe care le face are acest indicator: venituri din facilitati fiscale si trebuie sa-l identifice. dar poate nul are si nu-l identifica, si reflecta doar cheltuiala cu 850 de lei. nu este de principiu in acest caz intrucit pe ultima linie tot avem efectul -850= -1000 +150, si este o chestiune de tehnica contabila, nu de canoane, pentru ca si in cazul cu 850 si in cazul cu 1000 – 150 contabilul nu incalca nici o norma din standadele contabile. in ceia ce priveste constatarea venitului din facilitati fiscale acel contabil care le constata are tot dreptul sa le faca, intrucit facilitatea fiscala aplicata, prin sensul si continutul prevazut de lege, reduce o datorie, iar acest eveniment se incadreaza perfect in notiunea de venituri asa cum sunt definite acestea in cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

  4. Pentru spune:

    Stimate Ghenadie atunci conform celor expuse de dvs ati accepta o asa situatie: conform contractului de vinzare cumparare clientul achita penalitate pentru neplata la termen. Deci clientul odata ce depaseste termenul de scadenta calculeaza penalitatea dt714-Ct 521 si la expirarea termenului de 6 luni (termen de prescriptie) le caseaza la venituri deoarece furnizorul nu mai accepta ? si astfel de venituri pot sa generez o sumedenie?

  5. Pentru spune:

    Da un lucru am uitat conform bazelor conceptuale este definita o caracteristica calitativa a rapoartelor financiare care este relevanta pentru discutia de aici – prudenta. „Prudenţă este respectarea într-o măsură suficientă a precauţiei la luarea deciziilor în condiţii de incertitudine, cînd activul sau venitul nu sînt supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile – subevaluate. Însă, prudenţa nu permite, de exemplu, a crea rezerve latente sau rezerve excedentare, sau să diminueze intenţionat mărimea activelor şi veniturilor, sau să exagereze intenţionat datoriile sau cheltuielile, deoarece în aceste cazuri rapoartele financiare nu vor fi neutre si, prin urmare, nu vor fi fiabile. ” – de aici cred ca rezulta multe.

  6. Veaceslav Ciobanu spune:

    Stimate Ghenadie, nu sunt de acord cu parerea Dvs ca problema pusa in discutie nu este de principiu si mai degraba tine de tehnici contabile. Problema de principiu consta in aceia ca urmeaza sa ne invatam sa facem contabilitate in conformitate cu standardele profesionale calitative, dar nu in dependenta de alte circustante, pareri, etc. Sa punem mai presus Codul fiscal decit standardele de contabilitate. Problema de principiu este ca facilitatea fiscala nu intruneste criteriile de recunoastere a unei datorii. Nu intruneste nici criteriile de recunoastere a unei datorii contingente, care nu se recunoaste in situatiile financiare. Numai in notele explicative.

  7. ghenadie negara spune:

    special ptr Petru. un contabil care cunoaste tehnica legala a penalitatilor nu citeste ce ati scris dstra mai jos. in conformitate cu CC al RM penalitatile au termen de prescriptie 6 luni. asta inseamna k, in instanta se pretinde la penalitatile calculate ptr ultimile 6 luni. astfel ca un contabil bun calculeaza penalitatile doar ptr ultimile 6 luni, si nu da dintr o parte in alta: calculeaza apoi caseaza, asa cum credeti dstra. am scris aici ca sa nu ducem lumea in eroare, insa exemplu invocat de dstra nu are relevanta in tema discutata. succese.

  8. ghenadie negara spune:

    special ptr Petru. principiul prudentei nu are treaba la tema discutata. succese.

  9. ghenadie negara spune:

    dl Ciobanu, aveti respectul meu. imi permitei o intrebare: ce legatura are facilitatea fiscala cu notiunea de datorie invocata de Dstra din IAS 37. msc. din cite inteleg eu, continutul facilitatii este reducerea unei datorii, in cazul nostru cu impozitul pe bunuri imobiliare, fara a implica resursele proprii ale entitatii.

  10. Pentru spune:

    mda 🙂 Prima operatiune este cea mai importanta: reflectarea datoriei privind impozitul in suma de 1000 sau 850? in cazul cind este o incertitudine in faptul ca iesiri vor fi de 1000 de lei (cazul cind facilitatea poate fi acordata in alta perioada de raportare)? Deja daca este o incertitudine contabilul trebuie sa se puna pe ginduri, daca trebuie sa se recunoasca datoria sau nu. Iar principiul prudentei ne sugereaza ca să nu exageram intenţionat datoriile.

  11. ghenadie negara spune:

    Petru, presupun ca nu interpretati corect pricipiul prudentei. anume in situatia cind contabilul este in incertitudine principiul prudentei il roaga sa inregistreze obligatia, fie ea si contingenta.

  12. Veaceslav Ciobanu spune:

    Legatura cu IAS 37 este ca facilitatea fiscala ar urma sa fie contabilizata ca o datorie, dar aceasta este incerta, improbabila si nu corespunde criteriilor de recunoastere. Nu corespunde nici criteriilor de recunoastere pentru o datorie contingenta, stabilite in IAS 37. Expemplul cu facilitatea de 15% privind impozitul pe bunurile imobiliare este unul simplu, sunt facilitati fiscale care se acorda pe o perioada de citiva ani si atunci ar urma ca o datorie incerta, superficiala sa fie prezenta in situatiile financiare toata aceasta perioada? Despre aceasta merge vorba. Nu se indeplinesc criteriile de recunoastere, aceasta este argumentarea mea. Daca la o data oarecare, entitatea va incalca obligatiile luate privind acordarea facilitatatii fiscala, atunci la aceasta data vor fi reflectate obligatiile fiscale care reiese din acest fapt. Printre altele, aceste obligatiuni fiscale vor fi compuse nu numai din suma (sau o parte) impozitului neachitat la momentul acordarii facilitatii, dar si din sanctiuni fiscale (amenzi, penalitati). Acestea vor fi contabilizate atunci cind vor fi certe, dar nu in momentul cind se acorda facilitatea fiscala si cind nu este nici un rationament ca entitatea va suporta cheltuielile date. La momentul acordarii facilitatii entitatea actioneaza cu buna credinta ca va indeplini toate obligatiunile legate de facilitatea fiscala acordata.

  13. ghenadie negara spune:

    in opinia mea, rezultatul/ efectul utilizarii facilitatilor fiscale mai complicate si care sunt conditionate in timp (de fapt toate facilitatile fiscale sunt conditionate, nu insa toate in timp) trebuie reflectat ca o obligatie pina la onorarea tuturor angajamentelor entitatii care a utilizat facilitatea. daca e sa privim prin prisma Legii Contabilitatii aceste evenimente, apoi art. 16(4) a Legii ne va indrepta direct la standardul 20, unde se examineaza probleme similare. ori, prin continutul economic, facilitatea fiscala este nu altceva decit un sprijin/ o asistenta acordata de stat entitatii intro maniera indirecta. astfel, nu facilitatea va fi recunoscuta ca datorie, ci efectul aminat datorita conditionarii in timp. msc la toti ca cititi ce scriu, iar scopul scrierii este a va puna pe ginduri si a va forma opinii personale. succes la toti.

  14. Veaceslav Ciobanu spune:

    Multumesc tuturor pentru comentarii, ele sunt foarte importante pentru un autor pentru al incuraja sa mai scrie ceva. De asemenea, sunt de acord cu parerea ca opiniile expuse, uneori diametral opuse, ne pun pe ginduri si fiecare trebuie sa decida pentru sine. Rationamentul profesional sta la baza multor probleme, dileme contabilicesti. In problema discutata, de asemenea, dupa parerea mea, urmeaza sa fie aplicat rationamentul profesional pentru fiecare situatie. Referitor la tema, as adauga urmatoarele. „O datorie este recunoscuta in bilantul contabil atunci cind este probabil ca o iesire de resurse incorporind beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligatiuni actuale”, citat din Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare (conform SIRF (IFRS)). Pentru cazul nostru asta ar putea sa insemne urmatoarele, daca la data prezentariii situatiilor financiare este destul de probabil ca conditiile acordarii facilitatii fiscale nu vor fi indeplinite de entitate (aceasta acepta facilitatea fiscala la moment dar tine intentia de a nu respecta obligatiunile legate de facilitatea fiscala) si sunt foarte posibile obligatiuni fiscale ulterioare care reiese din acest fapt, atunci, da, sunt criterii de recunoastere a datoriei corespunzatoare, dar daca entitatea are intentii sigure sa respecte obligatiile asumate, atunci eu sunt de parerea expusa in articol – facilitatea fiscala nu genereaza inregistrarea unei obligatiuni ca ulterior aceasta sa fie casata le venit. Nu sunt de acord ca facilitatea fiscala, acordata de stat in sensul Codului fiscal este o subventie de stat prin definitie, si urmeaza sa fie reflectata ca o subventie de stat. Totul in aceasta lume este relativ, facilitatile fiscale sunt niste pirghii in miinile statului pentru asi atinge scopurile, economice, sociale, etc. Si asta nu inseamna ca orice abatere de la regula generala, stabilita in politica fiscala a statului, urmeaza sa fie contabilizata ca o subventie prin definitie. Unul plateste impozit la cota de 12%, altul la cota de 7%, deoarece, in primul rind asa vrea statul, prin aceasta statul isi realizeaza careva politici ale sale. Atunci ar insemna ca cel ce plateste la cota de 7 % sa-si reflecte diferenta dintre 12% si 7% ca o facilitate? Exemple similare sunt la fiecare pas. Nu sunt de acord ca acest fapt urmeaza sa fie contabilizat ca o obligatiune. In toate cazurile, sunt binevenite si alte opinii ale Dvs si sa incercati sa gasiti raspunsul corect si sa-l promovati in activitatea Dvs profesionala. Prin aceasta sa sustinem necesitatea de a avea standarde profesionale de contabilitate calitative, si sa le putem folosi la momentul potrivit. Si sa aparam principiile acestor standarde.

  15. Cires Elena spune:

    Referitor la replica Dlui Ciobanu privind facilitatea: deoarece facilitate este suma impozitului nevarsata, iar impozitul se caracterizeaza in particular prin subiectul impunerii – exemplul cu 7% si 12% nu se incadreaza in notiunea de facilitate, deoarece este destinat pentru subiecti diferiti.

  16. ghenadie negara spune:

    in continuarea discutiei: cum vor contabiliza partea din TVA neplatita de subiectii impozabili prevazuti in art. 101.2 CF al RM.

  17. Cires Elena spune:

    Privind contabilizarea partii TVA neplatita conform art. 101.2: 60% TVA ramine la dispozitia producatorului conditionat, deci – Dt 534 Ct 423.

  18. ghenadie negara spune:

    si dupa ?

  19. Cires Elena spune:

    Dupa: constatarea venitului la intrunirea conditiilor sau restabilirea datoriei privind TVA daca conditiile nu au fost respectate.

  20. ghenadie negara spune:

    dar care este termenul limita la acest „dupa” ?

  21. Cires Elena spune:

    Termenul-limita este perioada fiscala, in care are loc consumul acelor mijloace, ce constituie 60%.

  22. ghenadie negara spune:

    perioada fiscala TVA sau IV ?
    intreb nu de aceia ca vreau sa intreb, dar facilitatea in cauza desi este conditionata nu este conditionata in timp.
    in opinia mea asta este Ct venit din facilitati.

  23. Veaceslav Ciobanu spune:

    Privitor la reflectarea in contabilitate a operatiunilor ce reiese din art.101.2 Cod fiscal, consider ca dupa continutul sau economic aceasta facilitate fiscala seamna foarte mult cu o subventie de stat. Nu poate fi comparata cu o facilirtate fiscala ce prevede achitarea unui impozit la o cota redusa. In cazul dat, platitorul a incasat impozitul de la cumparator, dar in buget il plateste numai in proportie de 40%. Aceasta facilitate (subventie) nu este conditionata de careva obligatiuni concrete ce urmeaza sa le indeplineasca platitorului (alin.(2) ar.101.2), la general 60% se folosesc „pentru extinderea si dezvoltarea capacitatii de producere a intreprinderii”. La momentul beneficierii de aceasta facilitate (subventie) nu sunt motive pentru a crede ca aceste conditii pot sa nu fie indeplinite. Corespunzator, nu putem vorbi de recunoasterea unei obligatiuni pe termen lung sau scurt, suma neachitata se va reflecta lunar o data cu completarea declararatiei privind TVA in componenta veniturilor exeptionale (623).
    Asta-i parerea mea.

  24. ghenadie negara spune:

    …subventie, venit. multumec dlui Ciobanu ca tine cont de ceia ce am scris mai jos. succes la toti.

  25. Veaceslav Ciobanu spune:

    Nu va bucurati prea tare, eu am tinut cont de continutul economic al ficarui fapt economic. Facilitatea stipulata in art.101.2 nu este una fireasca ca continut economic si administrare fiscala, mai degraba seamana la rezolvarea unei probleme pe termen scurt in stil moldovenesc. De asemenea, va atrag atentia la p.5 din SNC 20 in care se spune ca asistenta de stat in forma de scutiri fiscale nu cade sub incidenta acestui standard. Deci nu fiecare facilitate fiscala merita sa fie recunoscuta ca subventie.
    In cazul dat este venit deoarece impozitul deja a fost incasat de la alta persoana si nu se achita in buget, alata alternativa ar fi sa fie reflectat in componenta capitalului propriu si asta ar fi mai firesc dupa continut, dar nu este baza in standardele de contabilitate nationale.

  26. ghenadie negara spune:

    presupun ca deja toti cei implicati in contabilizarea facilitatilor fiscale cunosc p. 5 din SNC20, iar asistenta fiscala indirecta(sub forma de facilitate fiscala) nu cade sub incidenta a nici un standard de contabilitate. dar, in opinia mai multor specialisti in domeniu (pe care o accept si eu) facilitatea fiscala poate fi privita ca o sustinere din partea statului (repet: indirecta) astfel, nimeni nu ma poate obliga sa nu tin cont ca SNC20 examineaza probleme asemanatoare(vorbesc aici de asistenta statului, in cazul cu facilitatea fiscala- asistenta indirecta) in coraport cu prevederile art. 16(4) Legea Contabilitatii. PS eu pot sa nu ma bucur, insa facilitatea fiscala (tinind cont si de ultimile interventii ale Dlui Ciobanu) poate fi recunoscuta in componenta venitului, iar cele conditionate in timp – in componenta subventiilor de stat (iar daca va deranjeaza notiunea de subventie, in componenta altor datorii financiare calculate). succese la toti/

  27. Cires Elena spune:

    Atunci ce destinatie are fraza „si va fi folosit exclusiv pentru extinderea şi dezvoltarea capacitatii de producţie a intreprinderii”?

  28. Veaceslav Ciobanu spune:

    Elena, cuvintele „si va fi folosit exclusiv pentru extinderea şi dezvoltarea capacitatii de producţie a intreprinderii” ar insemna ca aceste mijloace se lasa la dicretia intreprinderii, fara a fi stabili careva obligatiuni adaugatoare. In mod normal, orice activitate a intreprinderii poate sa fie interpretata ca indreptata pentru extinderea intreprinderii si dezvoltareacapacitatii de productie, etc.

  29. Cires Elena spune:

    Multumesc, Veaceslav. Atunci, daca sintagma „si va fi folosit…” nu este o conditie, de ce legiuitorul a utilizat-o? Nu era ma clar asa: „Restul de 60% din suma T.V.A. înregistrată şi acumulată rămîne la dispoziţia agentului economic producător agricol sau producător de zahăr”?

  30. ghenadie negara spune:

    ELENA, ESTE FIRESC CA LEGIUITORUL SA LASE CONDITIONAT (DE DATA ASTA NU IN TIMP) ECONOMIA PE CARE O CONSTATA CONTRIBUABILUL DIN ACEASTA FACILITATE. LUMEA CARE CONSIDERA CA NU SE STIE CUM VA ADMINISTRA FISCU ACEASTA CONDITIE IN CORAPORT CU DREPTUL LA FACILITATE AU PERFECTA DREPTATE, INTRUCIT ESTE O COLIZIE DE DREPT INTRE ART. 8(1) LIT.i si ART. 101.2 CF AL RM, CARE, DIN CITE STITI, SE REZOLVA PRIN ART 11(1) CF AL RM.

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...