37.9k
Home  »  Legislaţia  »  Contabilitate  »  Standardele Naţionale de Contabilitate vechi   »   SNC 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”

SNC 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”

19.11.2008
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 13

"CONTABILITATEA ACTIVELOR NEMATERIALE"

 

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza proiectului standardului internaţional de contabilitate E 50 "Active nemateriale", aprobat de Comitetul S. I. C. în anul 1996.

 

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a activelor nemateriale, determinarea condiţiilor de constatare a acestora, a duratei de utilizare, valorii de bilanţ şi valorii de recuperare, precum şi stabilirea modului de calculare a amortizării.

 

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora cu sediul atît în republică, cît şi peste hotarele ei.

Prezentul standard nu se aplică pentru contabilizarea:

a) cheltuielilor pentru lucrări de cercetări ştiinţifice, de experimentare şi proiectare (S.N.C.9 "Contabilitatea cheltuielilor pentru cercetări ştiinţifice şi lucrări de proiectare şi experimentare);

b) arendei (S.N.C.17 "Contabilitatea chiriei);

c) instrumentelor financiare (S.N.C.32 "Instrumentele financiare");

d) fondului comercial (goodwill-ului) care rezultă din asocierea întreprinderilor (S.N.C.22 "Asocierea întreprinderilor");

e) cheltuielilor anticipate care cuprind cheltuielile apărute într-o perioadă, dar amînate pentru punerea în concordanţă cu veniturile rezultate în cursul unei sau mai multor perioade (plata pentru abonament la ziare, reviste, îndrumare şi alte publicaţii periodice; cheltuielile pentru recultivarea terenurilor, asimilarea noilor feluri de articole, proceselor tehnologice; cheltuielile pentru procurarea poliţei de asigurare; plăţile de bază pentru arenda bunurilor etc. );

f) drepturilor de prospectare a zăcămintelor minerale, de extracţie a resurselor minerale, petrolului, gazelor naturale şi altor resurse nerecuperabile. Prezentul standard cuprinde contabilitatea doar a activelor nemateriale, utilizate în cadrul prospecţiunilor geologice şi extracţiei resurselor minerale menţionate;

g) plăţii regulate pentru licenţe şi plăţilor de arendă, efectuate în decursul unui an de gestiune;

h) consecinţelor modificării preţurilor în condiţiile economiei hiperinflaţioniste (S.N.C.29 "Informaţia financiară în condiţiile economiei hiperinflaţioniste").

 

Definiţii

4. Noţiunile utilizate în prezentul standard semnifică:

Active nemateriale - active nepecuniare care nu îmbracă formă materială, controlate de întreprindere şi utilizate mai mult de un an în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi, precum şi în scopuri administrative sau destinate predării în folosinţa (chiriei) persoanelor juridice şi fizice.

Valoarea de intrare - suma mijloacelor băneşti achitate sau valoarea venală a altei forme de compensare, acordate la achiziţionarea sau crearea activelor nemateriale.

Valoarea de bilanţ - suma cu care activele nemateriale sînt evaluate la data întocmirii bilanţului. Aceasta este egală cu valoarea de intrare corectată sau reevaluată diminuată cu suma amortizării acumulate.

Valoarea venală (valoarea cu preţ curent) - suma cu care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiunii comerciale între părţile independente (participanţii afacerii).

Valoarea corectată - valoarea activului nematerial determinată după efectuarea cheltuielilor ulterioare aferente sporirii sau restabilirii viitorului avantaj economic (profit).

Valoarea reevaluată - valoarea activului nematerial determinată în urma reevaluării acestuia în baza valorii venale.

Valoarea de recuperare - suma pe care întreprinderea prevede să o recupereze ca urmare a utilizării activului nematerial.

Amortizarea - repartizarea sistematică a valorii activului nematerial în decursul întregii durate de exploatare utilă a acestuia.

Durata de exploatare utilă:

a) perioada de timp în decursul căreia întreprinderea prevede să utilizeze activul nematerial, sau

b) cantitatea de unităţi de produse (volum de servicii) pe care întreprinderea planifică să le obţină de la utilizarea activului nematerial.

Active nemateriale în curs de execuţie - cheltuieli aferente creării activelor nemateriale (invenţiilor, diverselor formule, soluţiilor tehnice, elaborărilor de tehnologii noi, mostrelor industriale etc. ) de însăşi întreprindere în decursul unei perioade mai mare de un an.

 

Componenţa activelor nemateriale

5. Activele nemateriale cuprind:

a) cheltuielile de organizare - cheltuieli aferente creării întreprinderii (pregătirea documentelor pentru înregistrare; executarea ştampilelor; taxele de stat; plata serviciilor prestate de consultanţi, a acţiunilor de reclamă etc. );

b) goodwill (fondul comercial) - depăşirea valorii de procurare a întreprinderii în ansamblu asupra valorii de piaţă a tuturor activelor, dacă acestea ar fi fost procurate separat, diminuată cu suma datoriilor;

c) brevetele - drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă, pentru fabricarea unui fel de produse, utilizarea sau vînzarea unui produs specific, de exemplu, drepturile ce rezultă din brevetele care aparţin întreprinderii privind invenţiile, noile soiuri de plante etc. ;

d) emblemele comerciale şi mărcile de deservire - simboluri (denumiri) înregistrate, protejate de stat, cu drept exclusiv de utilizare a lor pentru identificarea mărfurilor, serviciilor unor persoane juridice şi fizice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane juridice şi fizice;

e) licenţele - drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Pentru proprietatea intelectuală licenţa este un acord (contract) conform căruia o persoană (licenţiar) în anumite condiţii (de regulă, pentru un comision) permite altei persoane (licenţiat) să folosească drepturile la proprietatea intelectuală;

f) know-how-urile - cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, tehnologice, comerciale, financiare, organizatorice, de gestiune, biotehnice şi de altă natură, acumulate de întreprindere, care constituie secret comercial şi aduc avantaj economic (profit);

g) copyright - drepturi de autor garantate de stat pentru publicarea, editarea, vînzarea operelor literare, muzicale, video şi de cinema, precum şi a altor opere de artă pe întreaga durată prevăzută de legislaţie;

h) francizele - drepturi acordate de o întreprindere (deţinător de drepturi) altei persoane juridice sau fizice pentru utilizarea unei anumite formule a produsului sau tehnologii a procesului de producţie pentru un comision stabilit;

i) programele informatice - set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de programe pentru sisteme de prelucrare a informaţiei;

j) desenele şi mostrele industriale - un nou tip de articol înregistrat, cu funcţie de utilitate care acordă deţinătorului documentului de protecţie dreptul exclusiv de utilizare a articolului;

k) drepturile de utilizare a activelor materiale pe termen lung;

l) drepturile care rezultă din documentele de protecţie care aparţin întreprinderii, pentru invenţii, mostre utile, denumirea locurilor de origine a mărfurilor, soiurilor noi de plante şi rase de animale, realizări de selecţie, drepturi şi privilegii de monopol, inclusiv dreptul de rulare a filmelor, dreptul de utilizare şi înregistrare a locului de broker procurat, drepturile de marketing, drepturile pentru desene şi mostre industriale, alte tipuri de proprietate intelectuală.

6. Faptul existenţei activelor nemateriale în formă de proprietate intelectuală (drepturi de folosire a operelor literare, artistice, ştiinţifice, a invenţiei, mostrei utile, descoperirii, desenelor industriale, emblemelor comerciale şi mărcilor de deservire, a denumirilor locurilor de origine a mărfurilor, a denumirii de firmă şi semnelor comerciale, protecţiei contra concurenţei necorecte) trebuie să fie reflectat, semnat, fixat pe purtătorii materiali (de hîrtie, magnetici etc. ) de informaţie. Asemenea purtători pot fi: documentaţia în care este descrisă tehnologia procesului de producţie; documentaţia de proiectare; desenele cu imaginea mostrelor industriale; programele informatice. Dacă însă programele informatice constituie o parte integrantă a asigurării tehnice a utilajului, conform S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" activul se consideră combinat. Drept exemplu poate servi utilajul tehnologic, verificat cu ajutorul computerului. În acest caz programele informatice pot fi incluse în categoria activelor materiale sau nemateriale în funcţie de faptul care din aceste părţi este dominantă. Utilajul cu comandă program numerică va constitui un element al activelor materiale şi va fi inclus în componenţa mijloacelor fixe.

7. Nu se consideră active nemateriale:

a) licenţele, procurate pe o perioadă de pînă la un an, şi programele informatice, elaborate de întreprindere în decursul unei perioade, copiate pentru vînzare în decursul a mai multe perioade şi contabilizate în componenţa produselor în conformitate cu cerinţele S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri şi materiale";

b) fondul comercial, brevetele, emblemele comerciale şi alte active nemateriale incluse în componenţa proprietăţii investiţionale în conformitate cu S.N.C.25 "Contabilitatea investiţiilor".

 

Constatarea activelor nemateriale

8. Activul nematerial se constată ca activ (se contabilizează) în cazul în care:

a) există o certitudine întemeiată că întreprinderea va obţine avantaj economic (profit) ca urmare a utilizării activului;

b) valoarea activului poate fi estimată cu un grad înalt de certitudine.

Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite, consumurile aferente procurării (creării) activului nematerial probabil se constată ca cheltuieli ale perioadei de gestiune. Se admite constatarea unor asemenea consumuri ca cheltuieli anticipate.

9. Certitudinea întemeiată în obţinerea viitoarelor avantaje economice din utilizarea activului nematerial este echivalentă cu constatarea acestuia, dacă întreprinderea poate să argumenteze (demonstreze) că acest activ nematerial:

a) va fi utilizat pentru obţinerea unui anumit avantaj economic (profit);

b) dispune de suficiente capacităţi potenţiale pentru afluxul viitor de avantaje economice (profit).

De exemplu, la dobîndirea drepturilor de franciză valoarea acestora se constată ca activ nematerial, dacă întreprinderea care procură franciza este în stare să argumenteze că:

- franciza va asigura obţinerea unui avantaj economic (profit). Drept confirmare poate servi includerea francizei în planul de afaceri;

- drepturile de franciză pot fi utilizate conform destinaţiei (întreprinderea poate să demonstreze acest lucru, bazîndu-se atît pe experienţa proprie, cît şi pe caracteristicile tehnico-economice ale francizei similare utilizate în trecut);

- se planifică utilizarea francizei conform destinaţiei (întreprinderea demonstrează acest lucru prin includerea ei în planul de afaceri);

- a procurat sau poate să procure resursele, utilizarea cărora va permite să obţină avantaj economic (profit) din franciză. Datele privind intenţia creditorului de a finanţa planul de afaceri confirmă accesibilitatea resurselor pentru obţinerea avantajului economic (profitului) şi posibilitatea utilizării francizei.

Dacă întreprinderea nu poate să demonstreze satisfacerea cel puţin a uneia din condiţiile menţionate, franciza nu se constată ca activ nematerial.

10. La determinarea posibilităţii obţinerii din activul nematerial a viitoarelor avantaje economice întreprinderea trebuie să fie certă că le va obţine. În unele cazuri forma intangibilă (nefizică) a activelor nemateriale poate să complice determinarea avantajelor economice concrete care urmează a fi obţinute în viitor. Lipsa unei certitudini suficiente în obţinerea avantajului economic în viitor poate condiţiona neconstatarea activelor nemateriale.

11. Avantajul economic, care urmează a fi obţinut în viitor, poate fi exprimat sub formă de micşorare a descreşterii profitului. De exemplu, utilizarea proprietăţii intelectuale poate să reducă cheltuielile de producţie sau să majoreze venitul viitor.

12. Activul nematerial se constată ca activ în cazul cînd valoarea lui poate fi determinată cu suficientă certitudine. Aceasta se determină uşor în operaţiunile de cumpărare sau schimb în baza documentelor respective, iar la crearea activelor nemateriale de întreprinderea însăşi - în baza cheltuielilor efective ale materialelor consumate, retribuţiilor de salarii şi altor cheltuieli.Dacă este imposibilă determinarea valorii activului nematerial, acesta nu poate fi identificat de alt activ material sau nematerial, utilizat în acelaşi fel de activitate, şi constatarea lui ca activ nematerial este imposibilă.

 

Evaluarea iniţială a activelor nemateriale

13. Activele nemateriale constatate se estimează la valoarea de intrare care este egală în cazul:

a) cumpărării - cu valoarea de cumpărare plus impozitele, taxele nerecuperabile prevăzute de legislaţie, cheltuielile directe privind dobîndirea drepturilor patrimoniale la activele nemateriale şi pregătirea acestora pentru utilizare conform destinaţiei, protecţia juridică a activelor în vigoare, achitarea serviciilor de evaluare a activelor nemateriale procurate. Rabaturile comerciale şi scontul (înlesnirile) în acest caz se scad din valoarea de cumpărare a activului;

b) apariţiei din fuziunea întreprinderilor - cu valoarea venală a acestora, determinată în conformitate cu S. N. C. 22 "Asocierea întreprinderilor". Valoarea activului nematerial poate fi măsurată veridic în cazul în care este stipulată distinct în baza "tranzacţiei mîinii întinse" la determinarea preţului de cumpărare sau în cazul în care valoarea venală a activului poate fi determinată pe piaţa paralelă activă a activelor de acest tip. În celelalte cazuri determinarea valorii cu o certitudine suficientă este mai dificilă. De exemplu, determinarea valorii activului nematerial prin metoda scontării fluxurilor viitoare de venituri este posibilă cu o certitudine suficientă, dacă activul şi viitoarele avantaje economice corespunzătoare pot fi determinate şi evidenţiate separat de avantajele economice pe care întreprinderea le va obţine de la activele dependente (combinate) în acelaşi fel de activitate. Dacă este imposibil a determina şi a evidenţia activul şi avantajele economice respective, valoarea unui atare activ după metoda de scontare a veniturilor este egală cu valoarea fondului comercial al firmei, contabilizat în conformitate cu S.N.C.22 "Asocierea întreprinderilor";

c) creării de întreprinderea însăşi - cu costul efectiv care cuprinde valoarea materialelor consumate, consumurile privind retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie care ţin direct de crearea şi pregătirea activelor nemateriale spre utilizare (invenţiilor, modelelor utile, modelelor şi desenelor industriale, altor feluri ale activităţii de invenţii şi de autor, soluţiilor tehnice, elaborărilor de tehnologii noi etc. ), precum şi sumele cheltuielilor de împrumut la capitalizarea acestora (S.N.C.23 "Cheltuieli privind împrumuturile");

d) primirii sub formă de subvenţii de stat şi cu titlu gratuit - cu valoarea venală a acestora. Dacă nu există valoarea de piaţă reală confirmată, valoarea de intrare a activelor nemateriale este determinată de o expertiză independentă sau la valoarea de bilanţ, sau în baza documentelor de primire-predare cu suplimentarea cheltuielilor necesare pentru pregătirea acestora spre utilizare. În categoria activelor nemateriale procurate sub formă de subvenţii de stat pot fi incluse drepturile transmise întreprinderii de guvern privind utilizarea aeroportului, radiodifuziunii şi televiziunii, licenţele de import, cotele şi drepturile de acces la alte resurse limitate legislativ;

e) primirii pe calea schimbului - cu valoarea coordonată de părţile independente şi determinată în succesiunea stabilită:

- la valoarea venală a activului primit în schimb sau a activului predat pentru schimb corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite (primite);

- la valoarea de bilanţ a activelor nemateriale supuse schimbului, dacă nu există valoarea de piaţă reală confirmată;

f) arendării pe termen lung - cu valoarea negociată între arendator şi arendaş.

 

Constatarea cheltuielilor

14. Consumurile pentru crearea sau procurarea activului nematerial, constatate iniţial ca cheltuială, nu se constată ca activ nematerial în perioada ulterioară. Uneori, la data înregistrării, activul nematerial nu corespunde criteriilor de constatare (paragrafele 9 şi 11 ale prezentului standard), iar peste o anumită perioadă pot să se producă modificări esenţiale ale condiţiilor sau evenimente în urma cărora acest activ corespunde deja criteriilor de constatare. Pot fi, de exemplu, create condiţii cînd întreprinderea va fi deja în stare să controleze consumurile, care pot să genereze avantaje economice (profituri). Dacă asemenea consumuri au fost constatate în rapoartele financiare ale perioadelor trecute ca cheltuieli, corectarea profitului (pierderii) perioadelor precedente nu se efectuează şi în perioada de gestiune curentă consumurile nu se constată ca activ nematerial.

 

Schimbul activelor

15. Întreprinderea poate să procure activul nematerial pe calea schimbului (total sau parţial). Schimb total este considerat schimbul activului nematerial cu unul nematerial sau cu un alt activ, valoarea venală a cărora este identică. Schimb parţial se consideră schimbul activului nematerial cu unul nematerial sau cu un alt activ, valoarea venală a cărora nu este identică. Dacă valoarea venală a activului predat pe calea schimbului este mai mică decît valoarea activului primit, întreprinderea cumpărătoare plăteşte suplimentar diferenţa contra mijloace băneşti sau cu alte active.În cazul în care valoarea venală a activului nematerial predat este mai mare decît a celui primit pe calea schimbului, întreprinderea cumpărătoare primeşte diferenţa contra mijloace băneşti sau cu alte active.În cazul schimbului activelor nemateriale cu aceeaşi destinaţie are loc schimb de active identice, iar cu destinaţie diferită - schimb de active neidentice.

16. Atît timp cît operaţiunile de schimb al activelor nemateriale nu sînt finalizate, nici veniturile, nici cheltuielile nu se constată. În cazul schimbului identic şi neidentic valoarea de bilanţ a activului nematerial predat pe calea schimbului se casează, se constată ca cheltuială şi concomitent se trece la achitarea (integrală sau parţială) valorii activului procurat. În cazul schimbului identic suma care depăşeşte valoarea de bilanţ a activului nematerial predat pe calea schimbului se trece la micşorarea valorii activului procurat.

 

Cheltuieli ulterioare

17. În procesul utilizării activului nematerial sînt posibile cheltuieli ulterioare pentru menţinerea sau majorarea duratei de exploatare a acestuia. Dacă cheltuielile efectuate conduc la majorarea viitorului avantaj economic (profit) în comparaţie cu mărimea avantajului determinată la procurarea activului nematerial, astfel de cheltuieli se capitalizează prin reflectarea acestora în valoarea de bilanţ.În cazul în care cheltuielile ulterioare nu contribuie la majorarea viitorului avantaj economic (profit), adică sînt efectuate pentru menţinerea activului nematerial, acestea se constată ca cheltuieli ale perioadei în care au apărut.

18. În cazul pierderii utilităţii activului nematerial valoarea de bilanţ a acestuia poate să depăşească valoarea de recuperare. Dacă un asemenea activ a pierdut utilitatea iniţială, întreprinderea va obţine mai puţine sau în general nu va obţine avantaje economice (profit). Deci şi valoarea de bilanţ a acestui activ, pentru a nu depăşi valoarea de recuperare, trebuie să fie diminuată (casată) în mărimea pierderilor de utilitate. Cheltuielile ulterioare pentru restabilirea avantajului economic (profitului) pierdut se capitalizează, adică se trec la majorarea valorii de bilanţ a activului nematerial. Însă o astfel de majorare (capitalizare) se efectuează doar în limita valorii de recuperare a activului nematerial, iar suma de depăşire se trece la cheltuielile perioadei de gestiune.

 

Evaluarea precedată de constatarea iniţială

19. Există două metode de evaluare a activelor nemateriale pe care le poate aplica întreprinderea după constatarea iniţială a acestora: recomandată de prezentul standard şi alternativă admisibilă.

 

Metoda recomandată de prezentul standard

20. După constatarea iniţială activul nematerial se contabilizează la valoarea de intrare diminuată cu suma amortizării acumulate. În cazul în care valoarea de bilanţ a activului nematerial depăşeşte valoarea de recuperare, aceasta trebuie să fie redusă pînă la valoarea de recuperare a activului.

 

Metoda alternativă admisibilă

21. După constatarea iniţială întreprinderea contabilizează activul nematerial la valoarea reevaluată a acestuia, calculată în baza valorii venale diminuată cu suma amortizării acumulate, dacă o asemenea valoare poate fi determinată cu certitudine. Întreprinderea efectuează reevaluarea activelor nemateriale regulat (cînd crede de cuviinţă) pentru a nu admite discordanţe mari între valoarea de bilanţ şi cea venală la data întocmirii bilanţului. Valoarea venală a unui activ nematerial concret este stabilită cu certitudine:

a) la piaţa activă paralelă, unde se vinde şi se cumpără acelaşi tip de active nemateriale;

b) în baza acordului (contractului) încheiat între cumpărător şi vînzător.

Piaţa activă paralelă există în cazul în care:

a) activele nemateriale pe piaţă sînt relativ omogene, adică sînt identice sau pot fi divizate în active parţiale;

b) cantitatea de active nemateriale propuse spre vînzare este suficientă pentru ca cumpărătorii şi vînzătorii interesaţi să poată determina cu certitudine preţurile;

c) preţurile se publică.

22. Piaţa activă paralelă pentru tipurile de active nemateriale corespunzătoare există în cazul vînzării licenţelor, diverselor privilegii, drepturilor de repartizare a cotelor de producţie. Totodată, piaţa paralelă nu există în cazul prezenţei unor active nemateriale într-un singur exemplar (embleme comerciale şi mărci de deservire, dreptul de editare a unei denumiri concrete de ziar, dreptul la o anumită ediţie muzicală sau de cinema, brevete, denumirile firmei etc.). Pentru asemenea active nemateriale se încheie totuşi contracte de cumpărare-vînzare, deşi preţurile la acestea sînt incomparabile.

23. Pentru obiectele proprietăţii industriale este legitimă piaţa-analog la care valoarea elementelor ei se determină în baza analizei comparative a vînzărilor, comparabile numai după unii parametri. Tranzacţiile cu obiectele proprietăţii industriale au, de obicei, un caracter confidenţial şi se efectuează în baza sistemului contractual: contractelor înregistrate de cedare a drepturilor, contractelor de licenţă, moştenirii legale înregistrate.

24. Valoarea venală a activelor nemateriale se determină la data reevaluării, ţinînd cont de utilizarea lor curentă. Cînd se prevede ca activul nematerial să fie utilizat conform altei destinaţii, acesta va fi evaluat ca şi alte active utilizate în aceleaşi scopuri. De exemplu, cînd activele nemateriale supuse evaluării se utilizează în acelaşi fel de activitate, dar cu altă destinaţie (alternativă), evaluarea lor nu poate fi efectuată la valoarea care corespunde destinaţiei de utilizare a acestora.

25. Valoarea venală a proprietăţii industriale în scopul utilizării ei comerciale se stabileşte, luînd ca bază de calcul mărimea avantajului ratat al deţinătorului de drepturi din cauza încălcării drepturilor acestuia, mărimea recompensei, cota activului nematerial în capitalul statutar şi alţi factori.

26. Frecvenţa reevaluării activelor nemateriale depinde de gradul de modificare a valorii venale a activului reevaluat. Dacă această valoare diferă (deviază) esenţial de valoarea de bilanţ a activului nematerial, acesta trebuie să fie reevaluat. Reevaluării este supusă valoarea de bilanţ a activelor nemateriale. În cazul modificării neînsemnate a valorii venale pe seama influenţei factorilor externi reevaluarea activelor nu se efectuează.

27. După reevaluarea activului nematerial suma amortizării calculată la data reevaluării se scade din valoarea reevaluată a acestuia la întocmirea bilanţului.

28. Dacă este supus reevaluării un singur element dintr-un grup de active nemateriale, se reevaluează întregul grup de active omogene, la care se referă acesta. Grupul de active nemateriale omogene este constituit din active omogene prin caracterul şi destinaţia de utilizare în activitatea de bază a întreprinderii. Valoarea fiecărui activ nematerial din grupul reevaluat se determină concomitent - la una şi aceeaşi dată.

29. În cazurile în care este supus reevaluării întregul grup de active nemateriale, iar valoarea venală a unui oarecare activ din acest grup, care n-a fost reevaluat anterior, este imposibil de determinat cu certitudine, acesta se reflectă la valoarea de intrare diminuată cu suma amortizării acumulate. În acest caz valoarea de bilanţ a activului nu trebuie să depăşească valoarea de recuperare a acestuia. La valoarea de intrare un asemenea activ va fi evaluat pînă cînd valoarea venală a lui nu va fi determinată cu certitudine. O astfel de situaţie este posibilă în cazul:

a) utilizării pentru prima dată a metodei alternative de evaluare a activelor nemateriale din grupul dat;

b) constatării activului nematerial care figurează în grupul reevaluat, valoarea căruia nu poate fi determinată cu certitudine.

Dacă în cadrul reevaluării ulterioare a activului nematerial valoarea venală a acestuia poate fi determinată cu certitudine, din acest moment se aplică metoda alternativă admisibilă de evaluare.

30. Sînt posibile cazuri cînd pentru cumpărarea (vînzarea) activului nematerial dat piaţa paralelă activă încetează să existe. În aşa caz valoarea de bilanţ a unui asemenea activ se determină la valoarea reevaluată la data ultimei reevaluări diminuată cu suma amortizării acumulate. Valoarea de bilanţ în astfel de situaţie nu trebuie să depăşească valoarea de recuperare.

31. Rezultatele reevaluării activului nematerial după constatarea acestuia se reflectă în modul următor:

a) suma ecartului de reevaluare a valorii de bilanţ se trece la majorarea capitalului propriu în postul "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung";

b) suma reducerii valorii de bilanţ se trece la micşorarea capitalului propriu şi se reflectă în acelaşi post "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung".

Rezultatele reevaluării se reflectă separat pentru fiecare activ nematerial. Nu se admite trecerea în cont a reducerii valorii de bilanţ a unui activ pe seama ecartului de reevaluare a valorii de bilanţ a altui activ.

 

Durata de exploatare utilă a activelor nemateriale

32. Valoarea activului nematerial (cu excepţia cazurilor examinate în paragraful 33 al prezentului standard) trebuie să fie repartizată sistematic pe perioada care nu depăşeşte durata de exploatare utilă sau 20 de ani de la data constatării iniţiale a activului. Esenţa economică a activului nematerial este de aşa natură că, odată cu majorarea termenului lui de utilizare, devine mai dificilă determinarea duratei de exploatare utilă. De aceea pentru majoritatea activelor nemateriale este stabilit un termen maxim de amortizare de cel mult 20 de ani. Pronosticarea duratei de exploatare utilă pe o perioadă care depăşeşte douăzeci de ani nu este suficient de certă pentru stabilirea unui termen mai îndelungat de amortizare.

33. Durata de exploatare utilă care depăşeşte douăzeci de ani din data constatării iniţiale a activului poate fi stabilită numai în cazul în care activul este subiect al dreptului juridic în curs de peste douăzeci de ani, precum şi în cazul în care:

a) activul nematerial face parte integrantă dintr-un activ material concret, durata de exploatare utilă a căruia depăşeşte douăzeci de ani şi acest lucru poate fi constatat cu suficientă exactitate;

b) există o piaţă paralelă activă pentru tipul dat de active nemateriale, unde se poate constata că durata de exploatare utilă depăşeşte douăzeci de ani.

În cazul lipsei dreptului juridic, precum şi al imposibilităţii îndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct. a) şi b), nu există dovezi că se poate stabili cu certitudine durata de exploatare utilă a activului dat mai mare de douăzeci de ani.

34. În procesul utilizării activelor nemateriale avantajul economic (profitul) întruchipat în acestea se reduce. De aceea valoarea de bilanţ a acestora se micşorează treptat cu suma respectivă. Aceasta are loc pe măsura trecerii sistematice a valorii activului nematerial la consumuri sau cheltuieli pe toată durata de exploatare utilă. Exploatarea activului nematerial în cadrul întreprinderii se examinează ca consum al calităţilor utile întruchipate în activ (capacităţii de a contribui la producerea unui anumit volum de produse, la prestarea unui anumit volum de servicii). Iar astfel de factori care nu depind de întreprindere, cum sînt învechirea tehnică, modificarea cererii la piaţă etc. deseori conduc la micşorarea avantajului economic (profitului) aşteptat de la activul nematerial. Din această cauză la stabilirea duratei de exploatare utilă a activului este necesar a lua în considerare:

a) durata previzibilă de exploatare a activului în cadrul întreprinderii;

b) învechirea tehnică rezultată din modificarea şi îmbunătăţirea producţiei sau din modificarea cererii pieţei faţă de producţia fabricată (serviciile prestate) cu aplicarea activului dat;

c) restricţiile juridice sau de alt caracter privind utilizarea activului, legate, de exemplu, de expirarea termenului de arendă;

d) termenul de valabilitate a documentului de protecţie (brevetului, certificatului de înregistrare a dreptului de autor).

35. Obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială, le sînt proprii unele particularităţi. De exemplu, invenţiile nesupuse uzurii morale sînt în stare să aducă întreprinderii un avantaj economic (profit) de lungă durată, iar uneori şi fără termen. În procesul utilizării emblemelor comerciale, mărcilor de fabrică etc. avantajul economic (profitul) poate nu numai să descrească, dar şi să crească. Din această cauză specificul unor asemenea active nemateriale este necesar să se ia în considerare la determinarea duratei de exploatare utilă şi a sumei de amortizare. Cu totul altfel se amortizează drepturile de utilizare a obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială. Valoarea acestora se repartizează (casează) în cursul perioadei stabilite de contract (acord) sau alt document similar.

36. Durata de exploatare utilă a activului nematerial este determinată de perioada în cadrul căreia acesta este util întreprinderii. În multe cazuri această durată poate fi stabilită cu certitudine, prin urmare, pot fi determinate exact şi sumele decontate la calcularea amortizării. De exemplu, durata de exploatare utilă a licenţei procurate pentru executarea unor anumite lucrări sau prestarea de servicii în cursul unei perioade determinate de timp coincide cu perioada de valabilitate a licenţei. Durata de exploatare utilă a activului poate să coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestuia, de exemplu, în cazul utilizării drepturilor de autor. Acest lucru este posibil, dacă se aşteaptă obţinerea avantajului economic (profitului) din utilizarea activului pe toată durata de protecţie juridică. Această durată este prevăzută de contract (acord).

37. Dacă întreprinderea contează să obţină avantaj economic (profit) din utilizarea activului nematerial în cursul unei perioade mai scurte decît prevede contractul, durata de exploatare utilă a unui asemenea activ corespunde unei perioade mai scurte - perioadei de obţinere a avantajului economic (profitului). Din această cauză casarea activului în cauză se admite la expirarea perioadei de timp menţionate, adică la obţinerea numai a unei părţi din avantajul economic (profitul) întruchipat în activ.

38. Dacă durata de exploatare utilă a activului poate fi determinată de perioada obţinerii unor rezultate previzibile, această durată va corespunde celei mai scurte perioade în cadrul acestui diapazon. În unele situaţii poate fi stabilit numai nivelul minim al diapazonului duratei de exploatare utilă a acestui activ. În aşa caz asemenea durată corespunde perioadei minime care a fost determinată.

39. Uneori activul nematerial, care constituie subiect al dreptului juridic, este inseparabil de un activ material concret. În aceste cazuri durata de exploatare a activului nematerial este determinată de dreptul întreprinderii de a-l utiliza. De exemplu, dacă termenul licenţei pentru dreptul de utilizare a automobilului este mai mic decît perioada în decursul căreia poate să servească automobilul, durata de utilizare a automobilului este egală cu durata indicată în licenţă. Uneori durata de exploatare a activului nematerial poate fi determinată ţinînd cont de experienţa care confirmă utilizarea acestuia mai mult de douăzeci de ani. De exemplu, licenţa pentru exploatarea unei întreprinderi în curs de patruzeci de ani poate fi utilizată exclusiv în baza activităţii unei întreprinderi similare, durata de exploatare a căreia este confirmată de experienţă şi este egală, de exemplu, cu treizeci de ani. În acest caz durata de exploatare a activului nematerial (licenţei) coincide cu durata de utilizare a activului material, fiind egală, de exemplu, cu treizeci de ani.

40. În practica activităţii întreprinderilor active nemateriale cu o durată de exploatare care depăşeşte douăzeci de ani se întîlnesc rar. În majoritatea cazurilor dreptul juridic de utilizare a activelor nemateriale inseparabile de cele materiale, pe o perioadă de peste douăzeci de ani este acordat de guvernul republicii sau instituţiile guvernamentale.

41. Activul nematerial poate fi concomitent subiect al dreptului juridic şi independent, adică separabil de un activ material concret. În acest caz durata de exploatare a activului nematerial poate să depăşească douăzeci de ani, dacă acesta este subiect al dreptului juridic şi dacă există o piaţă paralelă activă, care determină această durată. Pe piaţa paralelă trebuie să existe o omogenitate relativă a activelor nemateriale. Perioada de valabilitate a drepturilor, acordate pe această piaţă conform contractelor, trebuie să reflecte imaginea despre durata reală de exploatare a activului nematerial. De exemplu, pe piaţa paralelă activă există o legătură strînsă între valoarea licenţei pentru prestarea serviciilor de transport şi perioada de valabilitate a dreptului la aceste servicii.Dacă piaţa fixează preţul în funcţie de perioada de utilizare a acestui drept, probabil, perioada de valabilitate a acestui drept reflectă durata de exploatare utilă a activului. Prin urmare, dacă activul nematerial este subiect al dreptului juridic, iar asemenea drepturi se cumpără şi se vînd pe piaţa paralelă activă pentru activele nemateriale de acest tip, durata de amortizare coincide cu durata de exploatare utilă.

42. Dacă perioada de valabilitate a drepturilor stipulate în contract (acord) se determină în afara pieţei paralele active, această perioadă nu constituie un temei pentru stabilirea duratei reale de exploatare utilă a activului. Aceasta se explică prin faptul că perioada de valabilitate a drepturilor este determinată de criterii diferite de cele recunoscute de piaţa paralelă activă la stabilirea duratei de exploatare utilă. În acest caz durata de amortizare a activului nematerial corespunde celei mai scurte perioade - duratei de exploatare utilă sau douăzeci de ani din data constatării iniţiale a activului.

 

Calcularea amortizării activelor nemateriale

43. Metoda de calculare a amortizării activelor nemateriale, aplicată de întreprindere, trebuie să reflecte schema de obţinere a avantajului economic (profitului) din aceste active.Există diferite metode de calculare a amortizării activelor nemateriale: liniară (uniformă), soldului degresiv, în raport cu cantitatea de unităţi de produse fabricate (volumul de servicii). Metoda liniară prevede calcularea sumelor de amortizare constante pe toată durata de exploatare utilă a activului. Amortizarea calculată prin aplicarea metodei soldului degresiv treptat se diminuează în decursul perioadei de exploatare utilă, iar în cazul calculării amortizării în raport cu cantitatea unităţilor de produse fabricate (volumul de servicii) mărimea acesteia depinde de volumul unităţilor de produse fabricate (volumul de servicii). Modul de consum al calităţilor utile ale activului nematerial determină alegerea unei sau altei metode de calculare a amortizării. Metoda aleasă se aplică consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, dacă nu se aşteaptă modificări în schema de obţinere a avantajului economic (profitului).

44. Amortizarea calculată în cursul perioadei de gestiune se constată ca consumuri sau cheltuieli în funcţie de destinaţia utilizării activelor nemateriale corespunzătoare. Pentru unele ramuri amortizarea dreptului de utilizare a tehnologiei sau amortizarea altor elemente ale activelor nemateriale, utilizate pentru fabricarea unui fel de produs, prestarea unui fel de serviciu poate fi considerată consumuri (articol de calculaţie) directe. În cazul în care un activ nematerial sau altul se utilizează pentru producerea activelor materiale (materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb, instrumentelor etc.), amortizarea unui asemenea activ nu se consideră ca cheltuială şi se include în valoarea acestor active materiale în conformitate cu S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri şi materiale". Amortizarea activului nematerial, utilizat pentru executarea lucrărilor de construcţie în regie, se include în cheltuielile aferente executării acestor lucrări care se capitalizează (S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung")".

45. Dacă întreprinderea nu poate să determine exact schema (modelul, graficul) de cheltuire a calităţilor de consum ale activului nematerial, aceasta utilizează metoda liniară (uniformă) de calculare a amortizării.

 

Revizuirea duratei de exploatare utilă

a activelor nemateriale

46. Întreprinderea periodic, după caz, de regulă, la finele anului, precizează durata de exploatare utilă a activului nematerial. Dacă în urma precizării durata previzibilă de utilizare a activului diferă substanţial de cea iniţială, ea este revizuită. Această durată poate să se mărească ca urmare a cheltuielilor suplimentare aferente îmbunătăţirii stării activului rezultată din modificările tehnologice (de exemplu, perfecţionarea tehnologiilor, dreptul de utilizare a cărora este dobîndit de întreprindere) sau să se reducă, de exemplu, în cazul scăderii cererii pieţei la produsele fabricate cu utilizarea activului nematerial dat în decursul unei perioade îndelungate. În aceste cazuri întreprinderea revizuie durata de utilizare a activului, norma de amortizare pentru perioadele curentă şi viitoare cu condiţia că durata de exploatare utilă nu depăşeşte maximumul stabilit în paragraful 32 al prezentului standard.

 

Revizuirea metodei de calculare a

amortizării activelor nemateriale

47. În caz de necesitate, de regulă, la finele anului, întreprinderea precizează şi metoda de calculare a amortizării. Dacă în cursul utilizării activului nematerial se produc modificări semnificative în schema de cheltuire a calităţilor de consum ale acestuia metoda de amortizare trebuie revizuită. De exemplu, situaţia creată la întreprindere poate să predetermine oportunitatea utilizării metodei de calculare a amortizării conform soldului degresiv în locul celei liniare. Sau, invers, dacă calităţile de consum ale activului pot să se manifeste mai tîrziu, utilizarea drepturilor acordate întreprinderii de licenţă poate fi amînată pe perioada următoare din cauza activizării altor elemente ale planului de afaceri în perioada curentă. Asemenea cazuri servesc drept temei pentru revizuirea metodei de calculare a amortizării şi sumelor corespunzătoare de amortizare pe perioadele curentă şi viitoare.

 

Recuperarea valorii de bilanţ

48. La finele fiecărei perioade de gestiune în cursul duratei de exploatare utilă a activului nematerial întreprinderea precizează valoarea lui de bilanţ.Acest lucru este necesar pentru a determina, dacă valoarea recuperabilă a activului în cauză dat este mai mică decît valoarea de bilanţ.Dacă o asemenea reducere s-a produs, valoarea de bilanţ trebuie să fie diminuată pînă la valoarea de recuperare a activului nematerial. Suma reducerii se trece la micşorarea capitalului propriu.

49. Necesitatea aducerii valorii de bilanţ a activelor nemateriale pînă la valoarea recuperabilă a acestora este condiţionată de următoarele circumstanţe. Utilitatea activului poate să se micşoreze, de exemplu, ca consecinţă a schimbării necesităţilor consumatorilor de produse (servicii), la fabricarea cărora acesta participă, în urma activităţii concurenţilor, în cazul învechirii activelor şi altor factori. Multe active nemateriale nu au o utilizare alternativă, de exemplu, licenţele şi brevetele pentru protecţia mostrelor industriale ale produselor întreprinderii, emblemele comerciale, funcţiile cărora se reduc la publicitatea calităţii şi utilităţii produselor. Din această cauză, dacă s-a produs o reducere substanţială a calităţii sau durabilităţii produselor fabricate de întreprinderea care dispune de embleme comerciale, brevete etc., valoarea acestor embleme, brevete de asemenea se micşorează. Valoarea activului nematerial se diminuează şi în cazul în care acesta nu se utilizează o perioadă îndelungată de timp, atît pînă la începutul exploatării, cît şi în decursul duratei de utilizare.

50. În procesul activităţii întreprinderii unele active nemateriale sînt legate reciproc cu alte active nemateriale sau materiale. Din această cauză determinarea valorii de recuperare pe fiecare activ nematerial este dificila sau imposibilă din motivul că ea lipseşte. În acest caz se admite determinarea valorii de recuperare a unui grup de active reciproc legate pentru care există valoarea de recuperare.

 

Majorarea ulterioară a valorii de recuperare

51. Majorarea ulterioară a valorii de recuperare a activului nematerial se determină prin metoda recomandată de prezentul standard sau metoda alternativă admisibilă.

 

Metoda recomandată de prezentul standard

52. Dacă valoarea activului nematerial a fost diminuată anterior (paragraful 20 al prezentului standard), majorarea ulterioară se efectuează în cazul în care s-au schimbat circumstanţele ce au cauzat reducerea valorii şi în cazul existenţei dovezilor că atare circumstanţe nu se vor repeta în viitorul previzibil.

 

Metoda alternativă admisibilă

53. Majorarea ulterioară a valorii recuperabile a activului conform metodei alternative trebuie să fie reflectată în conformitate cu paragraful 34 al prezentului standard.

54. În conformitate cu S.N.C.22 "Asocierea întreprinderilor", casarea parţială a fondului comercial nu se compensează în perioadele ulterioare. Dacă la procurarea întreprinderii apare fond comercial, suma de compensare a casării parţiale a acestuia nu prezintă interes pentru utilizatori. Pe de altă parte, nu întotdeauna se poate dovedi şi faptul că circumstanţele, care au cauzat casarea parţială (reducerea valorii) a fondului comercial, nu mai există.

55. La recuperarea valorii precedente a activului casat parţial sau integral, valoarea de bilanţ a acestuia nu trebuie să depăşească valoarea de recuperare.

 

Ieşirea activelor nemateriale

56. Activul nematerial se casează din bilanţul întreprinderii la ieşirea acestuia sau în cazul în care întreprinderea nu mai planifică să obţină în viitor un avantaj economic (profit) din utilizarea sau vînzarea lui. La ieşirea activelor nemateriale valoarea de bilanţ se consideră ca cheltuială, iar valoarea venală - ca venit. Rezultatele din ieşiri se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare ca diferenţă între valoarea venală şi valoarea de bilanţ a activelor nemateriale.

57. Modul de reflectare a cheltuielilor şi veniturilor aferente schimbului activelor nemateriale este expus în paragraful 16 al prezentului standard.

58. Activele nemateriale care nu se utilizează în continuare de întreprindere şi sînt destinate vînzării, se evaluează la valoarea cea mai mică dintre valoarea de bilanţ sau valoarea netă de vînzare.

 

Publicitatea informaţiei

59. Întreprinderea publică în rapoartele financiare modul de contabilizare a activelor nemateriale adoptat, inclusiv pe fiecare grup:

a) principiile evaluării utilizate pentru determinarea valorii de bilanţ.Dacă în aceste scopuri au fost utilizate cîteva principii, valoarea de bilanţ a activelor nemateriale se publică pe fiecare principiu şi pe fiecare grup de active;

b) metodele utilizate de calculare a amortizării;

c) duratele de exploatare utilă a activelor nemateriale sau normele de calculare a amortizării;

d) suma de amortizare acumulată la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune;

e) valoarea de bilanţ a activelor create de întreprindere;

f) valoarea de bilanţ a activelor nemateriale la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune, inclusiv elementele următoare ale mişcării acestora în decursul anului:

- intrări;

- ieşiri;

- majorarea sau diminuarea valorii de bilanţ ca urmare a reevaluării activelor nemateriale în conformitate cu paragraful 31 al prezentului standard;

- diminuarea valorii de bilanţ în conformitate cu paragraful 48 al prezentului standard;

- valoarea de recuperare în conformitate cu paragraful 52 al prezentului standard;

- amortizarea;

- diferenţa de curs rezultată din recalcularea indicatorilor rapoartelor financiare întocmite în valută străină de către întreprinderile străine;

- alte mişcări;

g) argumentarea necesară a perioadei de amortizare a activului nematerial, care depăşeşte douăzeci de ani din data constatării iniţiale a acestuia;

h) dacă au fost scontate fluxurile previzibile de avantaje economice pînă la valoarea curentă a acestora în cazul determinării valorii de recuperare a activelor nemateriale.

 

Data intrării standardului în vigoare

60. Prezentul standard intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...