Exemplul 7. O entitate la 31.12.201X dispune de un activ cu valoarea contabilă de 40 000 lei şi durata de utilizare rămasă de 4 ani. Valoarea reziduală este estimată în sumă de 3 000 lei, amortizarea se calculează prin metoda liniară. La data raportării entitatea a recunoscut pierderea din deprecierea activului în sumă de 5 000 lei.

În baza datelor din exemplu, după recunoaşterea pierderii din depreciere valoarea amortizabilă a activului este de 32 000 lei (40 000 lei - 5 000 lei - 3 000 lei). În perioadele următoare anului 201X entitatea calculează anual amortizarea activului în suma de 8 000 lei (32 000 lei : 4 ani).

Exemplul 6. O entitate dispune de un activ (carieră de nisip), a cărui valoare contabilă constituie 100 000 lei. La determinarea costului de intrare a acestui activ nu a fost estimată suma cheltuielilor de restabilire a mediului. Entitatea a luat decizia privind abandonarea activului, totodată în conformitate cu modificările legislaţiei în vigoare fiind obligată să asigure restabilirea mediului. La testarea gradului de depreciere a activului s-au estimat cheltuielile de restabilire în sumă de 90 000 lei. În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, pierderile din depreciere se contabilizează la un cont separat.

În baza datelor din exemplu, entitatea recunoaşte pierderea din depreciere a activului egală cu 190 000 lei (100 000 lei + 90 000 lei) ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi:
- pierderilor din depreciere în sumă de 100 000 lei;
- datoriilor (provizioanelor) în sumă de 90 000 lei conform SNC „Capital propriu şi datorii".

Exemplul 5. O entitate la 31.12.201X dispune de un grup de active cu valoarea contabilă totală de 110 000 lei, inclusiv: activul „A" - 60 000 lei, activul „B" - 40 000 lei, fondul comercial - 10 000 lei. La data raportării valoarea justă minus costurile de vînzare a grupului de active constituie 80 000 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea recunoaşte la 31.12.201X o pierdere din depreciere în suma de 30 000 lei (110 000 lei - 80 000 lei). În primul rînd valoarea contabilă a fondului comercial din componenţa grupului se reduce la zero, apoi restul pierderii din depreciere în sumă de 20 000 lei (30 000 lei - 10 000 lei) se repartizează între activele „A" şi „B" în modul prezentat în tabelul 1.

Tabelul 1

Repartizarea pierderii din depreciere între activele grupului

(în lei)

Exemplul 4. O entitate deţine un activ evaluat conform politicilor contabile, la valoarea reevaluată, pierderile din depreciere fiind contabilizate la un cont separat. Valoarea contabilă a activului la 31.12.201X constituie 18 000 lei, valoarea justă minus costurile de vînzare - 15 000 lei. Ecartul din reevaluarea acestui activ este egal:
varianta I - 4 000 lei;
varianta II - zero;
varianta III - 2 000 lei.

În baza datelor din exemplu, pierderea din deprecierea activului la 31.12.201X constituie 3 000 lei (18 000 lei - 15 000 lei) care se contabilizează în felul următor:
varianta I: ca diminuare a ecartului din reevaluare a activului şi majorare a pierderilor din depreciere;
varianta II: ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi a pierderilor din depreciere;
varianta III: o parte a pierderii din depreciere în sumă de 2 000 lei - ca diminuare a ecartului din reevaluare a activului şi majorare a pierderilor din depreciere, restul pierderii din depreciere în sumă de 1 000 lei (3 000 lei - 2 000 lei) - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi a pierderilor din depreciere.

Exemplul 2. Entitatea produce două tipuri de produse „A" şi „B". Ţinînd cont de cerinţele pieţei, entitatea şi-a schimbat strategia de dezvoltare prin renunţarea la fabricarea produsului „A".

În baza datelor din exemplu, renunţarea la fabricarea produsului „A" reprezintă un indice al deprecierii tuturor activelor implicate în procesul de fabricare a acestui produs.

Exemplul 3. O entitate deţine un activ al cărui cost de intrare constituie 60 000 lei, iar suma amortizării acumulate la 31.12.201X este de 20 000 lei. În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a activului se efectuează la valoarea contabilă, iar pierderile din depreciere se contabilizează la un cont separat. La data raportării valoarea justă minus costurile de vînzare a activului este egală cu 30 000 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea recunoaşte la 31.12.201X pierderea din depreciere în sumă de 10 000 lei [(60 000 lei - 20 000 lei) - 30 000 lei] care se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi pierderilor din depreciere.

Exemplul 1. Entitatea deţine următoarele imobilizări corporale: două clădiri şi un teren. În perioada de gestiune a avut loc scăderea preţurilor pe piaţa bunurilor imobiliare.

În baza datelor din exemplu, scăderea preţurilor la bunurile imobiliare reprezintă un indice al deprecierii pentru imobilizările corporale deţinute de entitate şi, ca urmare, entitatea trebuie să testeze aceste active pentru depreciere.