37.9k
Home  »  Noutăţi  »  Noutăţi ContabilȘef   »   Amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale: metoda liniară

Amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale: metoda liniară

15.09.20223.983 views
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

SNC „Imobilizări necorporale și corporale” definește amortizarea imobilizărilor drept repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare.

Potrivit pct. 19 din standardul menționat, amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea activelor”.

Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare cu excepţia cazurilor prevăzute în pct. 45 al prezentului standard¹. Pentru unele obiecte valoarea reziduală poate fi nesemnificativă, respectiv, ea se consideră egală cu zero la calcularea amortizării.

La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele metode: metoda liniară, metoda unităţilor de producţie, metoda de diminuare a soldului. În continuare vă prezentăm informații cu privire la prima metodă cea liniară.

Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport dintre valoarea amortizabilă a obiectului şi numărul perioadelor (anilor, lunilor, zilelor) în cadrul duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de utilizare şi se calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani, luni, zile). După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea reziduală.

Exemplu. La o entitate valoarea de intrare a strungului constituie 60 000 lei, valoarea reziduală a acestuia - 3 000 lei, durata de utilizare - 5 ani.

În baza datelor din exemplu, norma amortizării anuale constituie 20% (100% : 5 ani), iar suma amortizării anuale − 11 400 lei [(60 000 lei - 3 000 lei) x 0,20)].
Respectiv, suma lunară a amortizării este egală cu 950 lei (11 400 lei : 12 luni).


¹ pct. 45. Durata de utilizare a unei imobilizări necorporale se stabileşte în funcţie de: durata preconizată de utilizare, eventuala învechire morală (necorespunderea cerinţelor noi faţă de astfel de imobilizări), dependenţa duratei de utilizare de valabilitatea dreptului juridic (în cazul imobilizărilor necorporale procurate de la licenţiar durata de utilizare o constituie termenul contractului de licenţă), termenul de valabilitate a titlului de protecţie respectiv. Durata de utilizare a titlului de protecţie (a unui brevet, a dreptului de autor etc.) poate să coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestora, de exemplu, dacă durata de protecţie a unui brevet de invenţie este 5 ani, durata de utilizare a brevetului poate fi stabilită 5 ani.

SNC „Imobilizări necorporale și corporale” definește amortizarea imobilizărilor drept repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare.

Potrivit pct. 19 din standardul menționat, amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea activelor”.

Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare cu excepţia cazurilor prevăzute în pct. 45 al prezentului standard¹. Pentru unele obiecte valoarea reziduală poate fi nesemnificativă, respectiv, ea se consideră egală cu zero la calcularea amortizării.

La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele metode: metoda liniară, metoda unităţilor de producţie, metoda de diminuare a soldului. În continuare vă prezentăm informații cu privire la prima metodă cea liniară.

Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport dintre valoarea amortizabilă a obiectului şi numărul perioadelor (anilor, lunilor, zilelor) în cadrul duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de utilizare şi se calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani, luni, zile). După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea reziduală.

Exemplu. La o entitate valoarea de intrare a strungului constituie 60 000 lei, valoarea reziduală a acestuia - 3 000 lei, durata de utilizare - 5 ani.

În baza datelor din exemplu, norma amortizării anuale constituie 20% (100% : 5 ani), iar suma amortizării anuale − 11 400 lei [(60 000 lei - 3 000 lei) x 0,20)].
Respectiv, suma lunară a amortizării este egală cu 950 lei (11 400 lei : 12 luni).


¹ pct. 45. Durata de utilizare a unei imobilizări necorporale se stabileşte în funcţie de: durata preconizată de utilizare, eventuala învechire morală (necorespunderea cerinţelor noi faţă de astfel de imobilizări), dependenţa duratei de utilizare de valabilitatea dreptului juridic (în cazul imobilizărilor necorporale procurate de la licenţiar durata de utilizare o constituie termenul contractului de licenţă), termenul de valabilitate a titlului de protecţie respectiv. Durata de utilizare a titlului de protecţie (a unui brevet, a dreptului de autor etc.) poate să coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestora, de exemplu, dacă durata de protecţie a unui brevet de invenţie este 5 ani, durata de utilizare a brevetului poate fi stabilită 5 ani.

Comentarii

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...