Va avea oare persoana fizică obligația prezentării Declarației cu privire la impozitul pe venit în cazul în care obține venitul impozabil din salariu de la un singur loc de muncă și pe parcursul perioadei fiscale, a înstrăinat un activ de capital (proprietate privată) la prețul de achiziționare sau la un preț mai mic decât prețul de achiziție a acestuia?

Conform prevederilor art. 83 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, persoana fizică este obligată să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit dacă suma totală a veniturilor impozabile, atât sub formă de salariu, cât și din alte surse, depășește plafonul stabilit în art. 15 lit. a) din Codul fiscal pentru perioada fiscală respectivă.

Concomitent, potrivit art.18 lit. e) și art. 40 alin. (7) din Codul fiscal, suma creșterii de capital în perioada fiscală egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale, reprezintă venit impozabil.

Astfel, în cazul în care la înstrăinarea activului (proprietate privată) la prețul de achiziție sau la un preț mai mic decât prețul de achiziție a activului, persoana fizică nu obține venit impozabil, și respectiv acesta nu va avea obligația depunerii Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.

Însă, în cazul în care au fost admise erori la calcularea și reținerea impozitului pe venit din salariu la un singur loc de muncă, la persoana fizică apare obligația achitării impozitului și, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, apare obligația de a prezenta Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.

La cine apare obligaţia de declarare şi achitare a impozitului pe venit în cazul în care plătitorul venitului nu a reținut prealabil (inclusiv din salariu) impozitul la sursa de plată?

În conformitate cu art. 83 alin. (1) din Codul fiscal, dreptul de a prezenta declarația cu privire la impozitul pe venit îl au toți contribuabilii. Totodată, alin. (2) al articolului menționat stabilește expres categoriile de contribuabili care au obligația de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit.

În conformitate cu art.182 alin.(2) din Codul fiscal, obligația de a reține sau percepe impozite, taxe, majorări de întârziere (penalități) şi/sau amenzi rămâne a fi a contribuabilului a cărui persoană cu funcție de răspundere este obligată să le rețină sau să le perceapă de la o altă persoană şi să le transfere până când impozitele, taxele, majorările de întârziere (penalitățile) şi/sau amenzile vor fi declarate sau trebuiau să fie declarate de persoana de la care trebuia să fie reținute sau percepute ori până la stingerea lor totală în celelalte cazuri. Alin.(3) al aceluiași articol stabilește că obligațiile fiscale ale contribuabilului pentru care persoana lui cu funcție de răspundere este responsabilă în conformitate cu articolul menționat rămân obligații ale contribuabilului până la stingerea lor deplină în cazul reținerii sau perceperii impozitelor, taxelor, majorărilor de întârziere şi/sau amenzilor de la alte persoane.

Art. 129 pct. 6) din Codul fiscal stabilește că obligația fiscală este obligația contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă, aceasta luând naștere, în conformitate cu prevederile art. 169 din Codul menționat, în momentul apariției circumstanțelor, stabilite de legislația fiscală, ce prevăd stingerea ei.

Potrivit prevederilor Codului fiscal, reținerea prealabilă a impozitului pe venit se aplică aferent veniturilor achitate persoanelor fizice indicate la art. 88-90 din Codul fiscal.

Respectiv, în cazul în care persoana fizică obține venituri care se impozitează prin prisma art. 88-90 din Codul fiscal şi a depus declarația cu privire la impozitul pe venit, sau urmează să depună declarația menționată, în conformitate cu art. 83 din Codul menționat (pentru anul 2014 - 25 martie a anului 2015), urmărirea obligației de achitare a impozitului pe venit se realizează deja nu la contribuabilul responsabil de reținere la sursa de plată, ci la persoanele fizice beneficiare a venitului, cărora li s-a efectuat reținerea prealabilă a impozitului. Urmărirea obligației la beneficiarul venitului începe cu următoarea zi termenului stabilit de declarare.

În cazul admiterii situațiilor de diminuare a obligației fiscale aferente impozitului pe venit, față de contribuabil se vor aplica sancțiuni fiscale în conformitate cu art. 260 și art. 261 din Codul fiscal.