Malai Grigore spune:

Buna ziua d-l Ciobanu.
In legatura cu subiectul dvs din ziua de luni: vreau sa va rog sa va expuneti parerea pentru urmatorul scenariu:
– in baza legii noi privind comertul interior, si a haosului creat in toata ramura de retail, furnizorii de marfuri trateaza creditul marfar (suma de bani oferita retelei in forma de marfuri, suma care este blocata spre plata pina la finele contractului) ca si creanta de recuperat in termenii stricti mentionati in lege pe tipuri de marfuri. Pina la aparitia noii legi, acest credit marfar nu era perceput de catre furnizori ca si parte a creantei curente. Tratamentul de acum a aparut in urma aparitiei in codul administrativ a amenzilor mari privind nerespectarea termenelor de plata.
– la furnizor acest credit marfar este tratat in contabilitate ca si creanta
– la retea de comert – creditul marfar este tratat ca si datorie curenta (dar blocata spre plata)
– in contract, creditul marfar este specificat in suma, termen. se face referire ca originea sa este marfara.

Pentru a scapa de panica creata in jurul acestei notiui de Credit Marfar, furnizorii au venit cu propunerea incheierii unui contract separat cu retelele de comert, in care sa mentioneze ca acest Credit Marfar se ofera ca si Imprumut, nepurtator de dobanda.
Prin urmare, vreau sa va rog, sa va expuneti pe urmatoarele intrebari:
– dupa parerea dvs, acest fel de imprumut nepurtator de dobanda – in final ramine a fi acelas credit marfar (fiinndca este acordat in marfa, adica plata efectiva de bani nu va avea loc)?
– in cazul incheierii unui asemenea contract (de imprumut), reteaua de comert trebuie sa trateze acest imprumut ca si imprumut la clasa de conturi 4? (in cazul termenului mai mare de 1 an)
– poate fi tratat acest imprumut ca si activitate financiara?
Va multumesc!