Activând în calitate de administrator și fondator al SC „I.” SRL, care a prestat servicii în domeniul construcției, persoana fizică N., în perioada lunilor octombrie-decembrie 2012, conform proceselor-verbale de recepție finală la mai multe instituții, a încasat venituri în sumă totală de peste 7,4 mil. lei, inclusiv TVA în sumă de 1, 23 mil. lei. Însă, urmărind scopul tăinuirii veniturilor impozabile obținute în urma îndeplinirii lucrărilor și serviciilor prestate, nu a reflectat în evidența contabilă tranzacțiile efectuate și mijloacele bănești obținute în rezultatul acestora. Suplimentar, nu a calculat și nu a declarat salariul angajaților companiei în sumă de 1,46 mil. lei. În rezultatul încălcării admise, au fost ratate contribuții de asigurări sociale obligatorii (23 %) în sumă de 336,6 mii lei și contribuții individuale de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 87,8 mii lei, iar fondul de salarizare a fost diminuat cu 424,38 mii lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. Tot în luna noiembrie 2012, SC „I.” SRL, fiind înregistrat ca plătitor de TVA, prin intermediul directorului a procurat de la alți agenți economici 150 tone de cărbune, în sumă totală de 405 mii lei, alte mărfuri în sumă totală de 1,47 mil. lei. În cadrul controlului fiscal s-a depistat că mărfurile respective parțial lipseau, fiind comercializate fără înregistrarea tranzacțiilor de livrare în evidența contabilă. În urma încălcărilor depistate s-a constatat de asemenea că N., contrar prevederilor art. 97 alin. (1) din Codul Fiscal, intenționat a micșorat TVA cu 293,5 mii lei. Astfel, acțiunile N. au fost atacate în instanța de judecată, care a constatat că N. a comis infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal – evaziunea fiscală a întreprinderii. Prin încheierea protocolară din 22 noiembrie 2016, instanța de judecată a admis cererea N., susținută de avocatul său, prin care inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și solicită examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are nici un fel de obiecții. Cetățeanul N. fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal al RM și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2500 unități convenționale – 50 mii lei în folosul statului, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma organizatorico-juridică și de tipul de proprietate pe un termen de doi ani. Totodată, a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de organul fiscal, iar instanța de judecată se va expune suplimentar asupra cuantumului prejudiciului ce urmează a fi compensat de către condamnat în bugetul public național.