Care sunt cotele maxime și minime ale impozitului pe bunurile imobiliare evaluate?

Cotele impozitului pe bunurile imobiliare evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării sunt specificate în art. 280 din Codul fiscal şi constituie:

a) pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri); pentru garajele şi terenurile pe care acestea sunt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele:
– cota maximă – 0,4% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
– cota minimă – 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

a¹) pentru terenurile agricole cu construcţii amplasate pe ele:
— cota maximă – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
— cota minimă – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

b) pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decât cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptând garajele şi terenurile pe care acestea sunt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă și deliberativă a administraţiei publice locale. Totodată, menționăm că cotele specificate la lit. b) din articolul menționat sunt fixe și nu se modifică de către autoritățile reprezentative și deliberative a administraţiei publice locale.

Care sunt cotele maxime a impozitului pe bunurile imobiliare neevaluate?

Cotele maxime a impozitului pe bunurile imobiliare care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate sunt specificate în anexa nr. 2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056-XIV din 16.06.2000 după cum urmează:

1. Impozitul pe clădirile și construcțiile cu destinație agricolă, precum și pe alte bunuri imobiliare, cu excepţia celor prevăzute la punctele 1¹ şi 2:
— pentru persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător – 0,1% din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
— pentru persoanele fizice, altele decât cele specificate la prima liniuță – 0,1% din costul bunurilor imobiliare.

1¹impozit.ul pe bunurile imobiliare cu altă destinație decât cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptând garajele și terenurile pe care acestea sunt amplasate și loturile întovărășirilor pomicole cu sau fără construcții amplasate pe ele:
— pentru persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător – 0,3% din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
— pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la prima liniuță – 0,3 % din costul bunurilor imobiliare.

2. Impozitul pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale) din localităţile rurale se stabileşte după cum urmează:

— pentru persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – 0,1% din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;
— pentru persoanele fizice, altele decât cele specificate la prima liniuţă – 0,1 % din costul bunurilor imobiliare.

3. În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m² inclusiv, cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare se majorează în funcţie de suprafaţa totală, după cum urmează:

— de la 100 la 150 m² inclusiv – de 1,5 ori;
— de la 150 la 200 m² inclusiv – de 2 ori;
— de la 200 la 300 m² inclusiv – de 10 ori;
— peste 300 m² – de 15 ori.

Construcţie principală este construcţie înregistrată cu drept de proprietate a persoanei fizice, care are destinaţie de locuinţă şi nu este antrenată în activitatea de întreprinzător.

Cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate în anexa nr. 2 la prezenta lege, însă nu mai mici decât 50% din cota maximă.