SNC „DEPRECIEREA ACTIVELOR”

Cerinţe speciale aferente fondului comercial

Exemplul 17. Entitatea „A" confecţionează şi comercializează produse cosmetice. Pentru a-şi extinde aria de activitate entitatea „A" decide să cumpere entitatea „B", care este unul din principalii concurenţi ai ei. Scopul principal al acestei combinări de întreprinderi constă în intenţia entităţii „A" de a prelua clienţii entităţii „B". Entitatea „A" nu intenţionează să menţină şi să producă în continuare produsele cosmetice ale entităţii „B".

În situaţia din exemplu, entitatea „A" urmează să aloce cea mai mare parte a fondului comercial ce rezultă din cumpărarea entităţii „B" grupurilor sale de active care, după cum se aşteaptă, vor beneficia din preluarea clienţilor entităţii „B".

Repartizarea reluării pierderii din depreciere pentru un grup de active

Exemplul 16. O entitate dispune de un grup depreciat de active, altele decît fondul comercial, informaţiile despre care sînt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2

Informaţii aferente activelor grupului

(mii lei)

Componentele grupului de active

Valoarea contabilă

Valoarea contabilă ce ar fi determinată dacă grupul n-ar fi fost depreciat

Activul „A"

15 000

20 000

Activul „B"

5 000

8 000

Activul „C"

20 000

32 000

Total

40 000

60 000

Conform politicilor contabile, evaluarea ulterioară a activelor se efectuează la cost. Entitatea examinează posibilitatea reluării pierderii din depreciere pentru acest grup de active în suma totală de 30 000 mii lei.

În baza datelor din exemplu, pentru fiecare activ din grup entitatea determină indicii prezentaţi în tabelul 3.

Tabelul 3

Informaţii privind reluarea pierderii din depreciere aferente activelor grupului

Componentele grupului

Cota activului în valoarea contabilă a grupului, %

Suma reluării pierderii din depreciere aferentă activului, mii lei

Valoarea contabilă majorată cu suma reluării pierderii din depreciere aferentă activului, mii lei

Depăşirea asupra valorii contabile ce ar fi fost determinată dacă grupul  n-ar fi fost depreciat,  mii lei

Suma reluării pierderii din depreciere pentru activ,  mii lei

1

2

3

4

5

6 = 3 - 5

Activul „A"

37,5

11 250

26 250

6 250

5 000

Activul „B"

12,5

3 750

8 750

750

3 000

Activul „C"

50,0

15 000

35 000

3 000

12 000

Total

100,0

30 000

70 000

10 000

20 000

Conform calculelor din tabel, reluarea pierderii din depreciere pentru grupul de active se recunoaşte în suma totală de 20 000 mii lei şi se contabilizează ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a veniturilor curente.

Calcularea amortizării după reluarea pierderii din depreciere a unui activ amortizabil

Exemplul 15. O entitate deţine un activ depreciat anterior, valoarea contabilă a căruia este de 60 000 lei, durata de funcţionare rămasă - 5 ani, valoarea reziduală fiind egală cu zero. Amortizarea activului se calculează prin metoda liniară. Pentru acest activ se recunoaşte reluarea pierderii din depreciere în sumă de 10 000 lei.

În baza datelor din exemplu, după reluarea pierderii din depreciere, entitatea calculează anual amortizarea activului în sumă de 14 000 lei [(60 000 lei + 10 000 lei) : 5 ani].

Contabilizarea reluării unei pierderi din depreciere pentru un activ contabilizat la valoarea reevaluată

Exemplul 14. Utilizînd datele exemplului 13, să presupunem că conform politicilor contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a activului se efectuează la valoarea reevaluată.

În baza datelor din exemplu, entitatea la 31.12.201X+2 contabilizează:
- reluarea pierderii din depreciere în sumă de 6 000 lei (48 000 lei - 42 000 lei) - ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a veniturilor curente;
- ecartul din reevaluarea activului în sumă de 4 000 lei (52 000 lei - 48 000 lei) - ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a capitalului propriu.

Modificările estimărilor utilizate la recunoaşterea deprecierii

Exemplul 12. O entitate deţine un activ depreciat anterior. În perioada de gestiune s-au produs următoarele modificări: au crescut preţurile de piaţă pentru activele analogice, s-au efectuat investiţii în acest activ ce a majorat valoarea lui justă, au scăzut semnificativ estimările entităţii privind costurile de vînzare.

În situaţia din exemplu, creşterea valorii juste minus costurile de vînzare a activului conduce la reluarea pierderii din depreciere.

Contabilizarea reluării pierderii din depreciere pentru un activ evaluat la valoarea contabilă (la cost)

Exemplul 13. O entitate deţine un activ (obiect de mijloace fixe) al cărui valoare contabilă la 31.12.201X este de 80 000 lei, durata de utilizare rămasă - 5 ani, valoarea reziduală fiind egală cu zero. În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a mijloacelor fixe se efectuează la cost, amortizarea se calculează prin metoda liniară, pierderile din depreciere se înregistrează la un cont separat.
La 31.12.201X valoarea justă minus costurile de vînzare a activului constituie 70 000 lei. În rezultat, se recunoaşte o pierdere din depreciere în sumă de 10 000 lei (80 000 lei - 70 000 lei) şi în continuare se calculează amortizarea anuală a activului în sumă de 14 000 lei (70 000 lei : 5 ani).
La 31.12.201X+2, cînd valoarea contabilă a activului este de 42 000 lei [70 000 lei - (70 000 lei : 5 ani) x 2 ani], se determină valoarea justă minus costurile de vînzare a activului care este egală cu 52 000 lei. Valoarea contabilă care ar fi determinată cu condiţia dacă nici o pierdere din depreciere nu ar fi fost recunoscută anterior, în acest caz constituie 48 000 lei [80 000 lei - (80 000 lei : 5 ani) x 2 ani].

În baza datelor din exemplu, la 31.12.201X+2 entitatea recunoaşte o reluare a pierderii din depreciere în sumă de 6 000 lei (48 000 lei - 42 000 lei) care se contabilizează ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a veniturilor curente.

Indici interni de depreciere – performanța economică a activului este mai bună decît s-a prevăzut inițial

Exemplul 11. În perioada de gestiune o entitate a implementat dispozitive moderne de măsurare şi proceduri noi de informare. Indicaţiile acestor dispozitive şi datele obţinute prin aplicarea procedurilor noi de informare confirmă faptul că performanţa activului depreciat este superioară celei estimate anterior.

Un astfel de indice condiţionează necesitatea recalculării valorii juste minus costurile de vînzare a activului.

Indici interni de depreciere – modificări semnificative în perioada de gestiune cu efect favorabil asupra entității în ceea ce privește modul în care activul este utilizat

Exemplul 10. O entitate dispune de un activ depreciat anterior pentru care la sfîrşitul perioadei de gestiune se recalculează valoarea justă minus costurile de vînzare deoarece:
s-au schimbat estimările entităţii în privinţa duratei de utilizare a activului (durata a fost majorată);
a crescut performanţa (productivitatea) activului în urma investiţiilor efectuate (reconstruirilor, modernizărilor etc.);
s-au micşorat considerabil costurile indirecte de producţie în urma introducerii regimului de economie din iniţiativa conducerii noi.

Condiţiile expuse în exemplu indică la majorarea valorii juste minus costurile de vînzare a activului depreciat anterior.

Indici externi de depreciere – introducerea în fabricaţie a unui produs nou pentru care există o cerere semnificativ mai mare

Exemplul 9. O entitate foloseşte în procesul de producere echipamentul tehnologic depreciat anterior. În perioada de gestiune entitatea şi-a schimbat sortimentul produselor prin retragerea unor produse care nu se bucură de cerere suficientă pe piaţa de desfacere şi prin introducerea în fabricaţie a unui produs nou pentru care există o cerere semnificativ mai mare.

În situaţia din exemplu, valoarea justă minus costurile de vînzare a echipamentului tehnologic poate deveni mai mare.

Indici externi de depreciere – creșterea semnificativă a valorii de piața a activului în perioada de gestiune

Exemplul 8. O entitate dispune de un activ pentru care a recunoscut anterior o pierdere din depreciere. În perioada de gestiune preţurile de piaţă pentru active analogice au crescut semnificativ şi sînt în continuă creştere.

În situaţia din exemplu, creşterea preţurilor de piaţă este un indice că activul nu mai trebuie să fie depreciat şi entitatea trebuie să estimeze valoarea lui justă minus costurile de vînzare.

1 2

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...