37.9k
Home  »  Legislaţia  »  Legislaţia fiscală  »  Ordine   »   Baza generalizată a practicii fiscale Ordinul SFS nr. 332 din 15.06.2018

Baza generalizată a practicii fiscale Ordinul SFS nr. 332 din 15.06.2018

20.06.2018
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

1. (29.1.7.1.32)
    Va fi obligată entitatea, să aplice impozitul pe venit pe suma depășirii limitei stabilite pentru diurna achitată salariatului?

Prevederile Regulamentului cu privire la delegarea salariaților entităților din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 10 din 5 ianuarie 2012, determină modul de delegare și se aplică tuturor persoanelor fizice și juridice, atât de drept public, cât și de drept privat, care desfășoară activitate de întreprinzător, organizațiilor necomerciale, inclusiv instituțiilor publice (denumite în continuare entități), indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Regulamentul menționat reglementează cheltuielile entităților din Republica Moldova pentru deplasarea în interes de serviciu a salariaților încadrați în statele lor de personal sau a persoanelor care practică activități de voluntariat în conformitate cu Legea voluntariatului nr.121 din 18 iulie 2010, pe teritoriul Republicii și peste hotarele ei.

Cuantumul diurnelor pentru fiecare zi de aflare în deplasare a salariatului sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Regulamentul menționat.

Astfel, compensarea cheltuielilor legate de deplasarea în interes de serviciu în limitele stabilite de Regulament, precum și compensarea cheltuielilor de cazare în cazul depășirii limitelor stabilite prin Regulamentul menționat nu reprezintă venituri ale salariaților detașați. (art. 20 lit. d) din Codul fiscal).

Suma depășirii limitelor stabilite prin Regulamentul menționat, cu excepția depășirii limitelor de cazare, potrivit prevederilor art. 18 și 20 din Codul fiscal, pentru salariatul delegat reprezintă sursă de venit impozabilă și se va impozita conform art. 88 din Codul fiscal.

2. (29.1.3.5.23)
    Are oare dreptul entitatea să calculeze în scopuri fiscale amortizarea aferent imobilului care nu este dat în exploatare?

În conformitate cu prevederile art. 26 și 261 din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.

Totodată, conform art. 27 alin. (3) din Codul fiscal, pentru entitățile ce aplică prevederile art. 26 din Codul fiscal, includerea iniţială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare.

Conform art. 261 alin. (6) din Codul fiscal, pentru entitățile ce aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare.

De asemenea, potrivit art. 26 alin. (10) și art. 261 alin. (17) din Codul fiscal, evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14 martie 2007.

Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 3 din Regulament, în scopuri fiscale nu se calculează amortizarea aferent construcțiilor capitale nefinisate.

3. (29.1.3.8.2)
    În baza căror documente se va permite deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor aferente primirii serviciilor de locaţiune şi refacturare a cheltuielilor aferente acestor servicii, obţinute de la persoanele fizice (cetăţeni), neînregistrate în calitate de subiecţi ai activităţii de antreprenoriat?

Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare. Documentele primare cu regim special se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului, sau la sfîrşitul perioadei de gestiune, ţinînd cont de concordanță între venituri și cheltuieli, care conduc la constatarea concomitentă a veniturilor şi cheltuielilor şi constituie rezultatul nemijlocit al unora şi aceloraşi fapte economice.

Potrivit pct.1 din Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special (Anexa nr.2 din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998), în cazul operaţiunilor economice ce ţin de primirea serviciilor de locaţiune, precum şi la refacturarea cheltuielilor aferente acestor servicii, obţinute de la persoanele fizice (cetăţeni), neînregistrate în calitate de subiecţi ai activităţii de antreprenoriat, se întocmeşte „Actul de achiziţie a serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor aferente”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor și Biroului Național de Statistică nr. 88/106 din 6 octombrie 2008.

Prin urmare, deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor aferente primirii serviciilor de locaţiune, precum şi de refacturare a cheltuielilor legate de aceste servicii, obţinute de la persoanele fizice (cetăţeni), neînregistrate în calitate de subiecţi ai activităţii de antreprenoriat, se va realiza în baza Actului de achiziție a serviciilor de locațiune și a cheltuielilor aferente la care se vor anexa în mod obligatoriu documentele corespunzătoare, eliberate conform contractului de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală, etc.

4. (29.1.3.8.1)
    Este oare necesar eliberarea documentului primar cu regim special pentru prestarea serviciilor de asigurare, dacă există polița de asigurare respectivă?

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, formularele tipizate cu regim special se utilizează la prestarea serviciilor, cu excepţia serviciilor financiare prestate de către instituţiile financiare, organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut. Conform prevederilor pct. 7 din anexa nr. 1 la Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998, la compartimentul „Formulare de documente primare cu regim special ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare” sunt incluse urmatoarele: Poliţa de asigurare RCA, Certificat de asigurare „Carte Verde”, Factura de prestare a serviciilor de asigurare, şi Factura de prestare a serviciilor de intermediere în asigurari. 

Totodată, conform prevederilor pct. 3 din Instrucțiunea privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 28 august 2017, factura fiscală este un formular tipizat de document primar cu regim special pe suport de hîrtie sau în formă electronică, care se utilizează în cazurile:

1) Livrării mărfurilor:
    a) impozabile cu TVA conform prevederilor Titlului III al Codului fiscal;
    b) neimpozabile cu TVA.

2) Prestării serviciilor şi executării lucrărilor:
    a) impozabile cu TVA;
    b) neimpozabile cu TVA.

3) Transportării activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial şi în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate.

4) Transmiterii activelor în leasing, arendă, locaţiune.

5) Refacturarea cheltuielilor compensate, în conformitate cu prevederile art.1171 alin.(10) din Codul fiscal.

Astfel, luînd în considerație că polițele de asigurare nu confirmă mărimea cheltuielilor suportate, pentru prestarea serviciilor de asigurare se va utiliza formularul factura fiscală.

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...